„Asistăm la cel mai favorabil moment, de după colapsul URSS, pentru refacerea unității naționale, prin readucerea Basarabiei acasă, pentru că o națiune, atâta timp cât o parte din corpul ei este amputată, este o națiune care nu funcționează în parametrii ei firești. Momentul care se derulează în prezent este cel mai favorabil din ultimii 20 de ani, cred, după dispariția Uniunii Sovietice. Atunci a existat un moment favorabil pentru că URSS dispărea și se reașezau, din punct de vedere geopolitic, cărțile politice în această zonă a Europei. Poate că nu am fost pregătiți nici noi, nici românii din această parte".
Afirmația a fost făcută de prof. univ. dr. Gheorghe E. Cojocaru, directorul Institutului de Istorie, Stat și Drept al Academiei de Științe din Republica Moldova, prezent joi, 24 martie, la Universitatea „Petru Maior" din Târgu-Mureș, unde a susținut prelegerea cu tema Chestiunea Basarabiei - o problemă de securitate europeană. Conferința sovieto-română de la Viena din 1924 în lumina unor documente diplomatice. Distinsul reprezentant al istoriografiei românești s-a referit la un eveniment crucial în istoria relațiilor româno-sovietice, derulat pe un fond politic tensionat și extrem de complicat, dominat de revendicările teritoriale promovate de guvernul sovietic, prin Internaționala a III-a Comunistă, pentru discreditarea statelor naționale. Pe acest fond - a detaliat vorbitorul - s-a desfășurat, în perioada 27 martie - 2 aprilie 1924, conferința de la Viena, la care delegația română a cerut ca Uniunea Sovietică să declare că recunoaște unirea Basarabiei cu România, în timp ce delegația sovietică a respins această propunere, avansând ideea organizării unui referendum prin care basarabenii să se pronunțe dacă doresc să rămână în cadrul statului român, să se unească cu Uniunea Sovietică sau să constituie un stat independent, propunere ce viza, în esență, anularea actului de la 27 martie 1918, când Sfatul Țării a votat unirea Basarabiei cu România. Conferința a eșuat, cu consecințele și implicațiile politice cunoscute.
Referindu-se la contextul geopolitic actual, profesorul Cojocaru apreciază că refacerea unității naționale este „o necesitate vitală" și că, „pe acest mal al Prutului", voci distincte, din ce în ce mai puternice - factori politici, formatori de opinie etc. - abordează tot mai tranșant chestiunea revenirii Basarabiei la țara-mamă. Pe de altă parte - a mai precizat vorbitorul - potrivit sondajelor, și dincolo de Prut, procentul basarabenilor care realizează că unitatea națională este soluția salvatoare pentru situația Moldovei este în continuă creștere: „Unii au aceste sentimente naționale, educație națională, alții poate că nu au, dar abordează această problemă dintr-o perspectivă pragmatică, pentru că astăzi, dacă comparăm standardul de viață al românilor de aici cu cei de dincolo, vedem că raportul este cam de 1-5, 1-6. Și atunci, în situația în care acest stat rezultat din desfacerea Uniunii Sovietice, Republica Moldova, nu poate oferi un nivel de viață decent, tinerilor le-ar plăcea să revină în situația în care România s-ar întinde la Nistru până la Tisa, ar crește și nivelul de viață, siguranța", a argumentat prof. Cojocaru.
„Mai sunt doi ani până la centenarul Unirii din 1918 și trebuie să fim pregătiți cu toții pentru o reeditare a actului unirii, dacă nu în 2018, atunci în anii imediat următori", a conchis domnia sa, atrăgând atenția că pentru realizarea acestui deziderat este nevoie, pe lângă eforturi comune, și de abilitatea diplomatică de a promova acest interes național în cele mai influente cancelarii, pentru a obține susținerea necesară din partea marilor puteri.
La manifestare, desfășurată în Aula Magna, au fost prezenți rectorul Universității „Petru Maior", prof. univ. dr. Călin Enăchescu, președintele Senatului Universității, prof. univ. dr. Cornel Sigmirean, lector univ. dr. Mihaela Boloș, cercetători istorici, studenți, reprezentanți ai mediului academic și ai mass-media.
