Cornel Ungureanu: „Dacă scrii că Nichita și-a asasinat două iubite, cetățeanul cititor te citește cu iubire".

Distribuie pe:

- Posteritatea multor scriitori importanți ai literaturii române nu este tocmai pe măsura altitudinii operei lor. Credeți că opera lui Nichita Stănescu are o soartă mai bună?

- Să nu comparăm posteritatea, așa cum era ea în secolul al XIX-lea, în secolul XX, cum este ea astăzi. Care era valoarea scriitorului în acele vremuri și ce înseamnă, azi, poetul. Înseamnă, să ne uităm la televizor, prin librării, pe imaginile pe care ni le propune calculatorul și vom vedea că posteritatea e, azi, în apropiere de zero. În coborâre galopantă. Le rămâne cercetătorilor, universitarilor, să reediteze, să scrie, să-și dea doctoratele cu poetul, cu scriitorul care poate ilustra un moment cultural.

- Între contemporanii săi, Nichita Stănescu a avut și adulatori și detractori, între aceștia din urmă, prin vehemență, s-au detașat Ion Caraion, Gheorghe Grigurcu... dar lista e mai lungă. Care ar fi explicația unor astfel de poziționări, ostile în esența lor?

- Să-i scoatem din discuție pe Caraion și pe Grigurcu, fiindcă orice opinie a lor trebuie legată de formarea, afirmarea, solidarizările unor generații literare. Adulatorii și detractorii sunt legați de succesele care pot fi aduse de superlativele Jurnalistice. Sunt cele care populează pagina întâi a ziarelor. Știrile tv. Dacă scrii că Nichita și-a asasinat două iubite, dacă „dezvălui" că a fost un plagiator, dacă demonstrezi că „poeziile lui n-au nicio valoare", cetățeanul cititor te citește cu iubire. Tot cu iubire (ceva mai redusă) te va citi dacă pe pagina întâi se va scrie că Nichita ar fi luat premiul Nobel, dacă nu s-ar fi îmbătat înaintea drumului în Suedia, că suedezii și suedezele îl divinizau. Îl cereau, pe rând, de soț. Nu-s vorbe de pagina întâi?

- Lui Nichita Stănescu i s-au făcut tot felul de reproșuri, inclusiv acela de a fi făcut... compromisuri ideologice. Mai rămân acestea în picioare?

- Tot pentru pagina întâi rămân textele despre compromisurile lui Nichita. Hai să-i scoatem din literatură pe Doinaș, pe Breban și să ne ocupăm de compromisurile lor!!! E greu să le citești opera - să o înțelegi - e ușor să citești „dezvăluirile" care arată că ei, dar și Noica și Marino și câți alții (!!!) au avut dialog cu puterea!!

Lasă un comentariu