- Stimate Mircea Bandac, Nichita și-a exersat adesea calitățile de pictor, caligrafiind portrete, mai ales, ori creând semne plastice pentru metafore sau idei poetice. Cum vă sună: pictorul Nichita Stănescu? Ar fi putut deveni pictor?
- Și pictor și muzician, deopotrivă. Și nu numai atâta. Desena, interpreta și sintetiza perfect ideea și imaginea respectivă și încă într-un mod aparte, inconfundabil. Îmi era jenă de multe ori să desenez în prezența lui. Poate că și de aceea i l-am recomandat pe Mircea Dumitrescu, desenator dăruit și în care credeam foarte mult, încă de pe băncile facultății. Iar despre urechea și cultura lui muzicală, ce să mai vorbim. Este suficient să ascultăm imprimarea recitalului susținut la mine acasă, pe 15 iunie 1983, împreună cu Dumitru Fărcaș și Gheorghe Mureșan. Antologic. O noapte întreagă. Se întâmpla în prelungirea seratei Eminescu, organizată la Muzeul de artă, în sala medievală.
Foto: Gheorghe Mureșan, Nichita Stănescu, Dumitru Fărcaș, Mircea Bandac, 15 noiembrie 1981, Cluj-Napoca
