„Deşertăciunea deşertăciunilor, toate sunt deşertăciuni! Ce folos are omul din toată truda lui cu care se trudeşte sub soare? Un neam trece şi altul vine, dar pământul rămâne totdeauna! Soarele răsare, soarele apune şi zoreşte către locul lui ca să rasară iarăşi. Vântul suflă către miazăzi, vântul se întoarce către miazănoapte şi, făcând roate-roate, el trece neîncetat prin cercurile sale. Toate fluviile curg în mare, dar marea nu se umple, căci ele se întorc din nou la locul din care au plecat. Toate lucrurile se zbuciumă mai mult decât poate omul să o spună; ochiul nu se satură de câte vede şi urechea ne se umple de câte aude". (Eclesiastul cap. I, vers. 1-8)
***
„Nu te grăbi să deschizi gura ta şi inima ta să nu se pripească să scoată o vorbă înaintea lui Dumnezeu, că Dumnezeu este în ceruri, iar tu pe pământ; pentru aceasta să fie cuvintele tale puţine. Visurile vin din multele griji, iar glasul celui nebun din mulţimea de vorbe. Dacă ai făcut un jurământ lui Dumnezeu, nu pierde din vedere să-l împlineşti, că nebunii nu au nicio trecere; tu însă împlineşte ce ai făgăduit. Mai bine să nu făgăduieşti decât să nu împlineşti ce ai făgăduit. Nu îngădui gurii tale să tragă spre păcat trupul tău şi înaintea trimisului lui Dumnezeu nu spune: a fost o rătăcire! Pentru ce să se mânie Dumnezeu de cuvântul tău şi să nimicească lucrul mâinilor tale?" (Eclesiastul cap. 5, vers.1-5)
***
„Mai de preţ este un nume bun decât undelemnul cel binemirositor şi ziua morţii decât ziua naşterii. Mai bun este sfârşitul unui lucru decât începutul lui; mai de preţ este un duh răbdător decât un duh semeţ. Înţelepciunea este tot atât de bună ca şi o moştenire de folos celor ce văd soarele. Socoteşte cu mintea faptele lui Dumnezeu; cine poate să îndrepte ceea ce El a strâmbat? În zi de fericire fii bucuros, iar în zi de nenorocire gândeşte-te că Dumnezeu a făcut şi pe una şi pe cealaltă, aşa că omul să nu descopere nimic din cele viitoare ". (Eclesiastul cap. VII)
ECLESIASTUL este una din cele trei cărţi poetice sapienţiale, didactice ale Vechiului Testament, alături de Cartea lui Iov şi Pildele lui Solomon şi una din cele 6 cărţi poetice ale Vechiului Testament, ce datează din sec. III î.Hr., tratând netemeinicia şi deşertăciunea vieţii umane. Eclesiastul este un discurs asupra vieţii, condiţiei umane, societăţii şi legilor ei, înţelepciunii, bogăţiei, oferind în acelaşi timp sfaturi şi îndrumări pline de miez şi înţelepciune pentru un mare avantaj de situaţii de viaţă. Titlul complet al cărţii tradus din evreieşte înseamnă: Cuvintele lui Kohelet, fiul lui David, rege în Ierusalim. Sensul cel mai vechi şi mai cunoscut al termenului kohelet este acela de predicator sau cuvântător. Sinodul de Iamnia din anul 90 d. Hr. i-a condamnat pe aceia care contestau canonicitatea cărţii. Cartea este atribuită lui Solomon, şi cuprinde 12 capitole şi are drept scop să înveţe pe om cum trebuie să-şi orânduiască viaţa ca să ajungă să se bucure de fericirea trecătoare de pe acest pământ.
Eclesiastul enunţă unele legi naturale şi sociale:
*** - „Soarele, vânturile, râurile, neamurile toate urmează ciclic aceleaşi mişcări şi aceeaşi necurmată frământare".
*** - „Urechea funcţionează continuu, chiar şi atunci când dormim - ea continuă să audă sunete, dar creierul le înăbuşă ".
*** - „Tot ce face Dumnezeu dăinuieşte în veci, şi la ceea ce face El nu mai este nimic de adăugat şi nimic de scăzut, şi Dumnezeu face aşa pentru ca lumea să se teamă de El".
*** - „Nu este lucru mai bun pentru om ca acela de a se veseli în familie cu cei dragi, pentru că această veselie trebuie să-l însoţească în mijlocul muncii lui în toate zilele vieţii pe care i le-a dat Dumnezeu sub soare".
*** - „Povara bătrâneţii trebuie să-l prindă pe om pregătit în credinţă, împodobit cu virtuţi creştine pentru a înfrunta cu nădejde orice greutăţi".
*** - „Oamenii mor la fel ca dobitoacele căci au aceeaşi suflare şi se întorc amândoi în ţărână iar duhul omului se întoarce la Dumnezeu care i l-a dat".
„1001 CUGETĂRI"
