Unele dintre cele mai sofisticate construcţii de pe pământ sunt clădite de animale relativ simple, care lucrează exclusiv din instinct. Pânza mătăsoasă a unui păianjen este o construcţie uimitoare. După ce ridică scheletul radial, păianjenul ţese o spirală din fire ataşându-le scheletului la intervale exacte, şi acoperindu-le cu un lichid lipicios pentru a crea o capcană. Firele din scheletul radial au o rezistenţă aşa de mare încât, la unele specii de păianjen, sunt mai puternice decât firele de oţel de aceeaşi grosime. Unii dintre cei mai impresionanţi constructori sunt insectele sociale: furnicile, viespile, albinele. Ele cooperează pentru construirea unor structuri mari şi complexe. Cele mai cunoscute dintre acestea sunt cuiburile de viespi şi albine, cu structurile lor de celule hexagonale, făcute dintr-un material asemănător hârtiei sau cerii. Cele mai remarcabile dintre toate sunt fortăreţele termitelor. Înalte de până la 7 m şi extinzându-se mult sub pământ, muşuroaiele genului african Macrotermes sunt apărate de pereţii impermeabili, groşi de până la 50 cm. Un muşuroi de termite are multe camere, unele sunt pentru creşterea puilor, altele pot să conţină „grădini de ciuperci" în care se cultivă hrană. Fiecare muşuroi este construit cu propriul său sistem de condiţionare a aerului. Aerul emanat din zona locuită este un aer cald, încălzit de activitatea metabolică a ocupanţilor, care se ridică într-o cameră superioară şi se scurge spre partea exterioară a muşuroiului. Aici el se răceşte uşor şi se deplasează spre pivniţa cuibului, de unde este atras în zona locuită de curentul ascendent de aerul încălzit de deasupra.
