Se ştie că Himalaya este cel mai înalt şi mai tânăr sistem muntos de pe Pământ, al cărui nume tradus din sanscrită înseamnă „locuinţa din zăpadă". Vârfurile sale depăşesc pe alocuri 8.000 de metri înălţime, aşa încât sintagma care i s-a atribuit, de „acoperişul lumii", este pe deplin justificată. Înălţimile semeţe au constituit un miraj continuu pentru temerarii din întreaga lume, cu toate că majoritatea masivelor reprezintă mai degrabă un motiv de temere decât unul menit să îndemne la excursii montane. Organizarea unei excursii în Himalaya este de neconceput fără ajutorul celor din poporul călăuzelor, denumire sub care sunt cunoscuţi şerpaşii, oameni simpli ai muntelui, buni cunoscători ai înălţimilor şi cărăuşi care pot transporta fără probleme echipamente în greutate de până la 40 de kilograme la înălţimi de 7.000- 8.000 metri.
Nici românii nu au scăpat de acest miraj. Dacă o mare perioadă de timp alpiniştilor români le-au fost inaccesibile mijloacele de care dispuneau participanţii expediţiilor în Himalaya, din anul 1985, ei au reuşit să ducă Tricolorul pe acoperişul lumii pentru prima dată prin Marius Mărcuş, care atinge împreună cu un alpinist nepalez vârful Gurja Himal, în anul 1985. Răzvan Petcu şi Gabriel Stana încearcă un an mai târziu să forţeze vârful Nanga Parbat, dar sunt înghiţiţi de o avalanşă. Din grupul lor făcea parte şi Mihai Cioroianu care reuşeşte să atingă acest vârf, în memoria coechipierilor săi, un an mai târziu, în 1987. Cioroianu mai reuşeşte să adauge palmaresului său un optmiar (vârf ce depăşeşte opt mii de metri) şi anume, vârful Gasherbrum ll, înainte de a se stinge în anul 1999 în tentativa de a birui piscul K2, al doilea vârf al Terrei (8.611 metri). Deşi se spune că români au avut un start întârziat în cursa de cucerire a Munţilor Himalaya, Constantin (Ticu) Lăcătuşu, alpinist, geolog şi cameraman, reuşeşte să recupereze tot acest aşa-zis handicap urcând pe cele mai înalte vârfuri ale celor şapte continente: Elbrus (5.642 m), Kilimanjaro (5.895 m), Everest (8.848 m), Aconcagua (6.962 m), McKinley (6.194 m), Puncak Jaya (4.884 m) şi masivul Vinson (4.897 m), devenind astfel primul român care a cucerit Everestul. Alături de el, alţi alpinişti români demonstrează că tricolorului îi şade extrem de bine să fluture pe acoperişul lumii. Fane Tulpan, Marius Gane, Lucian Bogdan, David Neacşu, Alex Găvan, Gheorghe Dijmănescu sau Horia Colibăşanu sunt doar câteva dintre numele care au devenit cunoscute în întreaga lume pentru performanţele de excepţie realizate în lupta cu Munţii Himalaya. Nu trebuie uitate numele celor care au reprezentat jertfa României în faţa zeilor himalayeni: Cezar Vărgulescu (1985), Tania Duţescu Coliban şi Sanda Isăilă (1992), Răzvan Petcu şi Gabriel Stana (1996) şi Mihai Cioroianu (1999).
Aceste rânduri preced proiectul temerar pe care este gata să îl realizeze în aprilie 2016 Horia Colibăşanu, şi anume, alpinistul român va încerca să cucerească unul dintre cele mai înalte vârfuri ale lumii (Muntele Manaslu) pe un traseu pe care nimeni nu l-a escaladat vreodată, fără oxigen artificial şi fără ajutorul şerpaşilor. Horia a plecat în Nepal în 26 martie, urmând ca expediţia să se încheie în luna mai, odată cu închiderea sezonului de ascensiuni în Himalaya. Îi ţinem pumnii timişoreanului nostru, aşteptându-ne ca în curând un nou tricolor să fluture pe acoperişul lumii, semn al curajului, dârzeniei şi priceperii unui neam de învingători.
