„În inima mea întotdeauna am dorit să devin călugăriţă. Dar a fost atât de mult de făcut în România când am fost tânără. Dacă Dumnezeu voieşte să fie aceasta, El îmi va da putere cât şi mijloace fizice să-mi îndeplinesc datoria. Ca un vapor ce navighează pe mare, am lepădat vechile obligaţii, poveri, bucurii şi dureri, aparţinnând celei ce fusesem odată. Cu ajutorul Domnului am găsit echilibrul fără a fi neloială trecutului. Am fost capabilă să ascult chemarea lui Dumnezeu şi statornică în alegerea cursei care mi-a fost pusă înainte" - Maica Alexandra (Principesa Ileana a României) - „Life Transfigured", nr. 1/1998, pag. 16.
***
„Într-o zi, dis de dimineaţă, când aveam şapte ani, am văzut îngerii. Sunt tot atât de sigură azi cum am fost şi atunci. Nu am visat, nici „n-am avut vedenii". Ştiu precis că ei erau acolo, cu mare claritate. N-am fost nici mirată, nici înspăimântată. N-am fost nici măcar înfiorată - ci teribil de bucuroasă. Am vrut să le vorbesc şi să-i ating. Camera noastră, a copiilor, era luminată de zorii zilei şi am văzut un grup de îngeri, stând în jurul patului fratelui meu mai mic. Eram atentă, altfel n-aş fi putut auzi vocile lor. Purtau veşminte lungi, vaporoase, de diverse culori pale. Părul le ajungea până la umeri şi era diferit colorat, blond, roşcat şi brun închis. Nu aveau aripi. La picioarele patului fratelui meu Mircea, puţin mai la o parte, stătea o fiinţă cerească. În mâna dreaptă purta o lumânare aprinsă. L-am recunoscut a fi îngerul meu păzitor" - Maica Alexandra (Principesa Ileana a României) - Sfinţii Îngeri, Ed. Anastasia, pag. 301.
***
„MAICA ALEXANDRA avea într-un colţ al chiliei sale frumoase icoane din aur şi argint, datând din secolul al X-lea, între care se afla şi una transmisă în familie de la ţarul Nicolae I al Rusiei despre care se spune că ar conţine o aşchie din Crucea lui Hristos. Pe o noptieră, lângă patul ei, se afla o mică cutiuţă din aur, averea cea mai preţioasă a prinţesei de altădată. CUTIUŢA CONŢINEA O FĂRÂMĂ DE PĂMÂNT ROMÂNESC, apucat în grabă în timpul evadării din comunismul de tip sovietic, după cel de-Al Doilea Război Mondial. A LĂSAT PRIN TESTAMENT CA ACEST PĂMÂNT ROMÂNESC SĂ FIE ÎNGROPAT CU EA". Maica Alexandra (Principesa Ileana a României) - Sfinţii Îngeri, pag. 15.
MAICA ALEXANDRA (Principesa Ileana a României) (1909-1991), fiica cea mai mică a Regelui Ferdinand şi a reginei Maria, a fost crescută în credinţa ortodoxă potrivit Constituţiei României, într-un climat spiritual elevat. A studiat la Colegiul din Heathfield-Ascot din Marea Britanie şi a fost preşedinta Asociaţiei Creştine a Femeilor din România. În 1931 s-a căsătorit cu Anton de Hasburg Toscana, tânărul arhiduce al Austriei, iar după moartea acestuia s-a căsătorit cu doctorul Ştefan Isărescu. Alungată din ţară în 1947 este nevoită să rătăcească prin Europa, împreună cu cei şase copii ai săi. În 1950 se stabileşte în SUA. La sfatul mitropolitului Antonie de Surouzh se mută în Franţa. În 1961, la vârsta de 52 de ani, devine novice la mănăstirea „Adormirea Maicii Domnului" din Bussy-en-Othe iar în 1957 este tunsă în monahism. În urma unei colecte va ridica în Elwood City (SUA) mănăstirea „Schimbarea la faţă", căreia îi va fi stareţă şi care va fi sfinţită în 1968. După 42 de ani de la exil, Maica Alexandra, în vârstă de 81 de ani şi cu sănătatea şubrezită, va reveni în România în 1990. La 21 ianuarie 1991, la ora amiezii, respiraţia ei s-a oprit. În testament a lăsat să fie înmormântată ca o simplă monahie împreună cu cutiuţa, în care păstra PÂMÂNT ROMÂNESC.
„1001 CUGETĂRI"
