SFIDĂRILE LUI IOHANNIS (II)

Distribuie pe:

Teorii electorale atipice, confuze şi ilegale

„Nimeni nu este mai presus de lege" (art. 16, 2 din Constituţie);

„Cred că s-a ajuns la o fază critică a războiului dintre marile grupuri de interese care îşi dispută România" (procuror A. Lele)

Scoaterea în faţă a lui Iohannis, pentru a candida la Preşedinţia României, s-a făcut într-un mod pe cât de rapid, pe atât de enigmatic şi surpinzător! Nu se ştie exact ce raţiuni au stat în spatele deciziei liderului liberal C. Antonescu să îl primească în P.N.L. şi să îl propulseze chiar la vârf, în ciuda membrilor mai vechi ai partidului, dar cert este că - în cele din urmă - Iohannis avea să-l detroneze de la conducere chiar pe binefăcătorul său şi, după o impardonabilă tergiversare a Î.C.C.J. într-un dosar în care actualul preşedinte era acuzat de incompatibilitate, acesta a devenit candidatul la cea mai înaltă funcţie din stat din partea A.C.L. (o alianţă şifonată în ochii electoratului din cauza implicării multor lideri din P.D.L. şi P.N.L. în infracţiuni concretizate în dosare penale)! Cu astfel de oameni compromişi „în spate", care au contribuit din plin la dezastrul României în vremea lui Băsescu (şi acesta l-a sprijint indirect pe Iohannis), Iohannis s-a „trezit" peste noapte în ipostaza unui personaj gen „Albă ca zăpada", împins într-o campanie electorală atât de nepregătit încât până şi „strategul" său, C. Antonescu, l-a privit cu rezerve pe motivul că „nu aş fi avut un program sau că nu l-aş fi convins să mă voteze" (II, pg.105)! Şi astfel, cu toate că a pierdut lamentabil primul tur de scrutin, dar câştigându-l pe al doilea (şi) cu sprijinul românilor din Diaspora, Iohannis a ajuns la conducerea României (şi) în baza unor declaraţii de intenţii programatice aflate în flagrantă contradicţie cu fişa noului său post şi a legilor ţării!

Astfel, dacă promisiunea „ciudată" că va promova „o altă direcţie, un alt model de viaţă şi un alt fel de politică" (II, pg.12) a fost înţeleasă sub aspectul unui altfel de preşedinte decât dezamăgitorul său predecesor, prin restul de idei „vizionare" a proclamat instaurarea în România a unei paradigme politice care să vizeze schimbarea din temelii a clasei politice, ceea ce se constituie într-un atac pe faţă la temelia Statului de drept şi a legilor adiacente în vigoare! Sigur, această sfidare de nepermis a lui Iohannis faţă de modul în care se face politică în România vine în dorinţa poporului de înnoire a clasei politice, dar repetatele lui declaraţii anarhice nesocotesc faptul că astfel de schimbări politice se fac prin vot, nu prin forţă şi ameninţare cu forţa, nici prin ingerinţe inter-instituţionale menite să satisfacă aberaţiile anticonstituţionale venite de la un înalt demnitar „împins de la spate" propagandistic de forţe politice (sic!) externe şi de unii indivizi de pe la noi „certaţi" cu tot ceea ce înseamnă legea!

Şi acum, pas cu pas, să urmărim împreună „firul" logicii prezidenţiale pe baza căruia mi-am încropit argumentaţia de mai sus... „Proiectul pentru ţară" (II, pg.12) al candidatului prezidenţial Iohannis, conceput electoral pentru o „Românie corectă" (I, pg.159) şi „prosperă" (II, pg.45), stă mărturie - cu toate că „statul român este un stat normal, care funcţionează după acelaşi principiu ca toate celelalte democraţii" (II, pg.101), însă pasibil de un „regres al democraţiei" (II, pg.132) doar dacă... ar fi câştigat Ponta - pentru modul halucinant cum acesta a emis public unele afirmaţii radicale care zdruncină efectiv cadrul constituţional : „ne batem cu întregul sistem, pentru că noi credem că întreaga construcţie a partidului - stat P.S.D. şi a sateliţilor lui nu i se potriveşte României" (I, pg. 159); „nu cu persoana lui Victor Ponta îmi propun să mă lupt, ci cu un sistem pe care el îl reprezintă" (II, pg.39); P.S.D. are „nevoie de reformă" (II, pg.146) şi „va fi obligat să o facă" (II, pg.47), iar la două zile (!) după câştigarea alegerilor prezidenţiale - chiar în faţa „colegilor" săi din P.N.L. (II, pg.203) - Iohannis susţinea: „vrem să preluăm puterea, pentru că numai aşa putem realiza o schimbare profundă a clasei politice" (II, pg.203; I, pg.66)... pentru a spune „un NU ferm vechiului mod de a face politică" (II, pg.254) şi a realiza o „reformă din interiorul partidelor politice" (II, pg.254) care să conducă la „reconstrucţia instituţiilor" (II, pg.242)! Oare în baza căror legi, stimaţi cititori, se pot încadra astfel de deziderate ale preşedintelui nou ales? Să fie oare aceasta explicaţia pentru care, cum spunea C. Antonescu la un post TV, acţiunea anticorupţie nu are ca scop pedepsirea infractorilor, ci înlocuirea clasei politice cu „un regim prezidenţial" în care puterea va trece din mâinile partidelor politice (Parlament, Guvern) în mâinile Parchetelor şi serviciilor secrete „la acoperire"? Ce ar putea să însemne „faptele" (I, pg.5) acestea, dacă nu o încălcare a Constituţiei şi a asigurărilor personale că va fi un preşedinte „mediator şi integrator" (I, pg.160), care garantează „statul de drept şi... independenţa Justiţiei" (I, pg.60)! Cum de a ajuns Iohannis să conteste moral litera şi spiritul Constituţiei, având „în spate" şi un staff compus din unii politicieni aşi în materie de corupţie, este o problemă pe care reprezentanţii C.C.R. cu siguranţă nu ar putea să o explice studenţilor de la Drept - ştiindu-se că pluralismul politic este o valoare supremă (art.1, alin.3), garantată de democraţia constituţională (art.8, 1), activă conform legii, protejată în faţa acţiunilor neconstituţionale (art.40, 2) şi intrată în sfera de atribuţii a Parlamentului (art.73, 3b) - fără a le stârni zâmbete de ironie!

Pur şi simplu, imaginaţia „reformatorului" unei noi moralităţi şi a schimbării clasei politice, Iohannis, a luat-o cu mult înaintea realităţii cadrului legislativ existent şi, cu un „meşteşug" rar întâlnit, ne-a vorbit în campania prezidenţială despre „domnia legii" (I, pg.177) fiind înconjurat, printre „miile de activişti din ACL" (II, pg.14), de o alianţă politică încropită „la plesneală", „într-o oră" (I, pg.145), reprezentată de „colegii din PNL" (II, pg.203) şi, atenţie, de un P.D.L. care ne-a distrus ţara sub „bagheta" lui Băsescu (auziţi, stimaţi cititori, ce ne spune Iohannis despre „extraordinara" ACL: „Alături de mine se aflau toţi... personalităţi puternice care au lăsat ceva în urmă... Omul de bază - adică cel ce s-a ocupat şi de campania dubios finanţată a preşedintelui Băsescu - n.a. - a fost dl. Vasile Blaga, care a acceptat să fie şef de campanie electorală" - I pg.151/158). Ce să mai zicem, oameni buni, la aserţiunea lui Iohannis că, aşa „a luat naştere o echipă mare" (II, pg.25)! Consider însă că, despre oamenii „de încredere" din campania prezidenţială a lui Iohannis merită să scriu, separat, în subcapitolul următor...

 

Lasă un comentariu