Ne aflăm în perioada adunărilor generale din societăţile cu capital de stat sau privat, când se prezintă o dare de seamă privind activitatea din anul precedent, raportul cenzorilor, execuţia bugetară şi bugetul de venituri şi cheltuieli pentru anul în curs, program de măsuri pentru viitor. La discuţii, participanţii au dreptul să-şi exprime opiniile, chiar să critice consiliile de administraţie. Săptămâna trecută, o delegaţie formată din patru apicultori mureşeni a participat la Consiliul Naţional al Asociaţiei Crescătorilor de Albine din România (ACA), unde au fost prezentate materialele amintite. Având în vedere faptul că, în judeţul Mureş, sunt 1.200 de apicultori, cu 80.000 familii de albine, din care în filiala ACA sunt înscrişi 542 de membri cotizanţi, cu un număr de 30.000 familii de albine, la nivel de judeţ mai funcţionează încă patru asociaţii profesionale profilate pe apicultură, iar în România există 1.380.000 familii de albine în proprietatea a 38.000 apicultori, din care înregimentaţi la ACA un număr de 18.076 apicultori, cu 1.089.000 familii de albine, am considerat de cuviinţă să informez apicultorii mureşeni despre discuţiile purtate la acest forum naţional cu privire la sănătatea familiilor de albine, mai ales că impactul schimbărilor climatice afectează în mare măsură sănătatea şi viaţa albinelor. În ţările occidentale se înregistrează tot mai frecvent fenomenul depopulării coloniilor de albine, din diverse cauze. Apicultorii din România, pe lângă faptul că oferă pentru consumul intern şi pentru export miere, polen, propolis, ceară, lăptişor de matcă, venin, aduc un aport deosebit la obţinerea de producţii mari în horticultură, în toată producţia vegetală, prin polenizarea culturilor agricole de către albine, chiar dacă unii fermieri nu recunosc acest aspect. Provocărilor legate de hrănirea unei populaţii globale în creştere, nevoia unei hrăniri sănătoase, creşteri de resurse regenerabile şi schimbările climatice în contextul reducerii disponibilităţii suprafeţelor agricole sunt aspecte care îi preocupă şi pe apicultorii din România, dovadă organizarea lor în asociaţii profesionale, cea mai puternică fiind ACA, asociaţie ce are în subordine sectorul economic prin magazinele APICOLA din ţară, Combinatul Apicol din Băneasa Bucureşti, cu atribuţii în derularea exportului şi producerea inputurilor legate de practicarea apiculturii. Mai are în subordine un Institut de Cercetări şi Dezvoltare pentru Apicultură, unde se produc medicamente pentru albine, iar cercetătorii din domeniu caută soluţii pentru rezolvarea unor probleme arzătoare din acest sector. În darea de seamă anuală, prezentată de preşedintele ACA România, ing. Ioan Fetea, şi-a arătat nemulţumirea faţă de activitatea cercetătorilor din institut, extrem de blând, le-a amintit că primesc o leafă bunicică, plus un spor de 15 la sută pentru titlul de doctor şi bonuri de masă, iar rezultatele nu sunt pe măsura aşteptărilor. Având în vedere faptul că ACA România este singura asociaţie profesională din România care publică o revistă de specialitate de profil „România Apicolă" cu apariţie lunară şi cu o difuzare prin abonamente sau vânzare liberă, prin magazinele Apicola din toată ţara, subsemnatul, la ultimul punct din ordinea de zi am ridicat problema informării pertinente a apicultorilor, cu teme din cercetare aflate în atenţia institutului român privind depopularea familiilor de albine, mai ales legat de efectul nociv asupra albinelor prin tratarea seminţelor cu neonicotinoide, considerate principala cauză al mortalităţilor înregistrate în familiile de albine în perioada când sunt în pastoral la rapiţă, floarea soarelui. Un distins cercetător din institut, doctor în apicultură, ne-a reproşat că există numeroase traduceri din limba franceză şi engleză, chiar şi un film documentar pe această temă şi că nu avem nevoie de cercetări suplimentare costisitoare, mai ales că nu dispunem de aparatură şi chituri pentru analize. Să-mi fie cu iertare, dar apicultura României este mult mai valoroasă decât cea din Franţa sau din Anglia, dovadă numeroase distincţii internaţionale obţinute de mierea românească. Deocamdată, românii nu consumă miere străină, sunt ocolite şi surogatele oferite de supermarketurile străine, în timp ce pe piaţa externă mierea românească, chiar dacă nu este promovată printr-un marketing agresiv, este căutată şi apreciată. Iarăşi şi iarăşi, mă întreb: de ce nu se găsesc soluţii interne, pentru combaterea biologică a bolilor la albine?; de ce nu se organizează o masă rotundă cu participarea specialiştilor din Institutul de cercetări de la Fundulea, a specialiştilor din reţeaua fitosanitară?; de ce nu se cercetează efectul lipsei culesului de polen în perioadele critice din punct de vedere meteorologic asupra dezvoltării puietului de albine, primăvara şi toamna?
Mi-aş permite, fără să deranjez orgoliul distinşilor cercetători, să le propun să o invite la o discuţie pe „doamna apicultorilor" ardeleni, dr. ing. Tofolvi Melinda, din Corund-Harghita, la un schimb de experienţă, să le împărtăşească din cercetările domniei sale. Înainte de a prelua traducerile din reviste străine, de natură să tulbure apicultorii cu presupuneri nefondate, să fie căutate soluţii, până nu este prea târziu, la noi, în ţară. Filiala ACA Mureş a organizat în octombrie 2015, la Colegiul Agricol Traian Săvulescu din Târgu-Mureş, un simpozion ştiinţific cu tema „Sănătatea albinelor „cu participarea a 180 de apicultori, lectorii fiind specialişti români din cercetare.
Ne lamentăm că s-au distrus institutele şi staţiunile de cercetări din România, dar să avem în vedere că şi cele care mai supravieţuiesc au contracte cu titluri de teme pompoase „Managementul…sau influenţa razelor de lună asupra fentării capitalismului".
