Începând din 2014, la data de 6 aprilie este sărbătorită, oficial, Ziua Internaţională a Sportului pentru Dezvoltare şi Pace, în urma deciziei luate de ONU, cu sprijinul comunităţii internaţionale, din iniţiativa Comitetului Internaţional Olimpic. S-a avut în vedere evidenţierea rolului şi a contribuţiei organizaţiilor sportive din întreaga lume în programele de schimbare socială şi dezvoltare umană.
Potrivit Wikipedia, enciclopedie liberă, primele asociaţii sportive din România datează de la mijlocul secolului al XIX-lea. Una dintre ele a fost înfiinţată în timpul domniei lui Alexandru Ioan Cuza şi s-a numit „Societatea de dare la semn". În primii ani ai secolului al XX-lea s-au dezvoltat boxul, ciclismul, apoi jocurile de echipă. Primul meci de fotbal disputat pe un teren regulamentar, pe durata a două reprize de câte 45 de minute, s-a jucat la Arad, în 1899, între două echipe locale, şi s-a încheiat cu scorul 0 - 0. În 1910, la Bucureşti s-a înfiinţat primul club de rugby, iar prima instituţie de învăţământ superior în domeniu, Institutul Naţional de Educaţie Fizică, s-a înfiinţat în 1923.
La noi în ţară, oina este considerată un joc sportiv naţional, cu o vechime de peste şase secole. Potrivit cronicilor şi hrisoavelor, se bucura de popularitate în rândul copiilor, al tinerilor, dar şi printre oşteni şi voievozi. Pe timpul lui Vlaicu Vodă, adică prin 1364, oina se juca pe plaiurile Ţării Româneşti. Oina aminteşte de păstorit - o veche îndeletnicire a daco-romanilor. A „oina" înseamnă a coborî oile, toamna, de la munte la şesul verde, într-o zonă sau localitate din apropierea unui râu, fenomen cunoscut sub numele de „transhumanţă".
