„Pe aceasta (şefa D.N.A., Köveşi - n.a.) o cunosc personal de când lucra la Sibiu şi era abonată la revista Justiţiarul, pe care o primea de la mine personal. Atunci îmi dădea dreptate, când citea la cald toate ticăloşiile comise de protejatul ei (Iohannis - n.a.) de acum" (M.A. Marinescu, revista Justiţiarul ).
Mi se pare bizar, ca să nu zic revoltător, faptul că atât în campania prezidenţială, cât şi acum, Iohannis a pozat şi pozează, cu toate că are o sumedenie de „bube" în cap, într-un veritabil justiţiar care pretinde a nu fi făcut „nimic care să mă poată compromite" (I, pg.54). Măi, să fie! Chiar aşa? Atunci cum rămâne, ca un „apărător al statului de drept " (II, pg.89) ce îşi permite să încalce prezumţia de nevinovăţie şi care s-a antepronunţat pe timpul derulării dosarelor „Ponta" şi „Colectiv", cu cele două imobile pe al căror temei cazuisticTribunalul Braşov a decis că familia Iohannis a sustras Statului Român două imobile prin uz de fals şi fraudarea legii (ce să mai zicem şi de faptul că şi-a permis să comenteze sentinţele!)? Dar cu acuza foarte gravă adusă de Băsescu, adică de cel mai informat om din România cât timp a fost preşedinte, conform căreia luxoasele case din Miami îi aparţin lui Iohannis şi sunt doar sub aparenţă ale unui tenisman ratat, finul său M. Vecerdea, achiziţionate de acesta la trei ani după ce Iohannis a fost ales primar al Sibiului (când trăia, Dumnezeu să îl ierte, ziaristul C.V. Tudor scrisese că „foarte multe imobile le-a trecut (Iohannis - n.a.) pe alt nume" etc)! Dar cu dezvăluirea lui C. Antonescu, la TVR, cum că Iohannis are (şi) cetăţenie germană, subliniindu-i inadecvarea faţă de litera constituţională (art.16, aln.3) care prevede că demnităţile publice pot fi deţinute doar de persoanele care au cetăţenia română (şi senatorul S. Ilieşu a vorbit despre dubla cetăţenie a lui Iohannis)? Dar cu „meditaţiile" din care şi-a „rezolvat" problema caselor sibiene, or conturile sale bancare, cum rămâne? Şi câte alte lucruri n-or mai şti şi cei de la binomul S.R.I - D.N.A.?
