Să ne vindecăm de iluzia că salvarea noastră poate veni de la politicieni!

Rămân stupefiat de câte ori deschid televizorul sau răsfoiesc câte un ziar, vizionez emisiuni şi găsesc articole în care se relevă comportamentul ingrat, lipsa de moralitate, bun-simţ şi mitocănia unor oameni care conduc destine, viitorul nostru, o continuă schimbare a ţării pe care omul, oricare ar fi el, trebuie să o însoţească onorabil. Dorim oare să ajungem să celebrăm triumful prostiei, a unei piramide generoase ridicate pe „planeta" România dăruite nouă de Dumnezeu?! Astăzi, mai mult ca oricând, vedem cu multă uşurinţă, în jurul nostru, lipsa bunului simţ.

Oare oamenii zilelor noastre, în mod special politicienii, cei care ne conduc, sunt educaţi suficient, cunosc politeţea? Sau îşi permit orice în numele unei libertăţi şi imunităţi prost înţelese, dominaţi de orgolii, sfidând bunul simţ, crezând că li se cuvine orice comportament, parvenitism şi mitocănie, manifestări ale lipsei bunului simţ - tabloul ţării pentru zilele în care trăim? Acestora trebuie să le spunem: condiţia umană care ni s-a dat, dreptul de a trăi această viaţă, îi obligă să nu îşi bată joc de ea.

Câţi dintre noi n-au suportat şi suportă în continuare apariţia pe canalele de televiziune a unor mincinoşi lipsiţi de bun-simţ, în interviuri sau filmări ale vieţilor super îndestulate? Totul pentru bani, privilegii şi putere. Sunt prea mulţi 26 de ani de neadevăr, necredinţă, îngenunchere şi umilinţă! Se pare că s-a întors lumea pe dos. Partidele politice, trist, dar adevărat, par a fi formaţiuni de şmecheri, „trasul pe sfoară", mafia împărţită pe clanuri, de parcă interesul naţional nu ar fi acelaşi pentru toţi.

Culmea fiind că parlamentarii, produsul acestor partide, cu cinism şi totală lipsă de bun-simţ, la unison şi-au promulgat legi urgent pentru salariile şi pensiile lor nesimţite pe care, cu neruşinare, vor să le extindă până şi la primari şi aleşii locali, totul subordonat intereselor lor de putere, sfidând cu obrăznicie cetăţeanul de rând, lăsat, mai tot timpul, în nevoi şi necazuri.

Ca niciodată, este nevoie acută de noţiunea bunului simţ, o sinteză de aspiraţii ce implică în sine o întreagă filozofie de viaţă care îmbină dimensiunea cunoaşterii cu cea etică, promovând un cumul de virtuţi morale precum: înţelepciunea, bună înţelegere, regulile de convieţuire, altruism, armonie, gândite pe principiul „ce ţie nu îţi place, altuia nu îi face", moştenite de la cei care ne-au conceput, eternul mod de a se comporta frumos al omului, o frumoasă formă de manifestare a lui „Dumnezeu" prin oameni.

În îndreptarea acestei plăgi, a lipsei bunului simţ şi mitocăniei în diferitele ei forme, se pare totuşi că singura speranţă rămâne Societatea Civilă. Asta ca să ne vindecăm, odată pentru totdeauna, de iluzia că salvarea poate veni de la politicieni. Cu cât o societate e mai bine ancorată în principii şi valori, cu atât poate spera la lideri politici de calitate. A vorbi despre bun-simţ în ziua de azi, mai mult ca oricând, este o aspiraţie fundamental umană, o esenţă preţioasă cu „valenţe" atât de subtile încât nu se prea pot identifica cu societatea în care trăim.

 

Lasă un comentariu