Stimate Domnule Preşedinte,
Cu permisiunea dumneavoastră, vă reamintesc că, în data de 5 august 2015, v-am adresat un memoriu, în calitate de preşedinte al organizaţiei culturale, civice şi nonprofit, Asociaţia Culturală şi de Prietenie „Együtt-Împreună", prin care v-am rugat să mă primiţi într-o audienţă, pentru a vă informa personal despre importanţa activităţii noastre în viaţa culturală naţională, activitate prin care susţinem şi promovăm armonia interetnică, precum şi consolidarea unităţii frăţeşti între poporul român şi minorităţile naţionale conlocuitoare, şi pentru a vă prezenta solicitarea noastră cu privire la proiectul nostru de a înfiinţa o Casă Mermorială „Együtt-Împreună" (numărul de înregistrare al memoriului: 136.49/5.08.2015). Cererea privind primirea mea în audienţă i-am transmis-o şi şefului Cancelariei Prezidenţiale, domnul Dan Mihalache, cu rugămintea de a mă susţine în acest demers (nr. de înregistrare: 136.50/8.08.2015) La memoriul adresat dumneavoastră nu am primit niciun răspuns până la sfârşitul lunii martie 2016. La scrisoarea mea adresată domnului Dan Mihalache am primit un răspuns în data de 9 septembrie 2015, din partea consilierului prezidenţial, Sergiu Nistor, cu următorul conţinut: „Am primit de la Cancelaria Prezidenţială scrisoarea dumneavoastră prin care solicitaţi sprijinul şefului Cancelariei Prezidenţiale în vederea primirii dumneavoastră în audienţă la Preşedintele României, domnul Klaus Werner Iohannis. Vă informez că am luat la cunoştinţă de solicitarea dumneavoastră şi vom ţine cont de ea în funcţie de agenda domnului Preşedinte".
Stimate Domnule Preşedinte,
Desigur, înţeleg că oricine, astfel şi eu trebuie să mă acomodez programului şefului statului, în condiţiile în care mă adresez cu o solicitare către cel mai important demnitar al ţării noastre. Din păcate, din cauza unor aspecte ale realităţii sunt nevoit să menţionez: am 87 de ani, de peste 20 de ani sufăr de diabet zaharat, iar din această cauză şi pentru a-mi menţine capacitatea mea de muncă am nevoie zilnic de injecţii cu insulină. Cu alte cuvinte, nu mi-a mai rămas prea mult timp pentru a aştepta prea mult pentru ca forurile abilitate ale democraţiei noastre constituţionale să mă primească în audienţă, în condiţiile în care nu solicit o audienţă într-o problemă privată (creşteri salariale, pensii speciale etc.), ci pentru o propunere, iniţiativă culturală care serveşte interesul de bază al ţării noastre, România. Mai concret: în vederea înfiinţării Casei Memoriale „Együtt-Împreună", care ar putea contribui la creşterea prestigiului ţării noastre pretutindeni în lume, deoarece, prin natura sa simbolică ar putea servi drept un exemplu pentru modul în care în România democratică cetăţenii români loiali de diferite naţionalităţi, vorbitoare de limbi diferite, îşi desfăşoară azi în comun, sub semnul fraternităţii, libertăţii şi al egalităţii, o activitate creativă, culturală care, datorită spiritului deschis, european, promovează armonia interetnică, solidaritatea frăţească a popoarelor şi a naţiunilor.
Vă rog, cu respect, să acordaţi câteva minute pentru a citi Apelul („Apel pentru înfiinţarea Casei Memoriale „Együtt-Împreună"), publicat în paginile revistei noastre culturale, bilingve (maghiaro-română) „Együtt-Împreună", şi pe care îl anexez rândurilor mele. Acest Apel oferă o informare detaliată despre dorinţa organizaţiei noastre cultural-civice şi nonprofit cu privire la înfiinţarea Casei Memoriale „Együtt-Împreună", precum şi despre conţinutul solicitării noastre.
Stimate Domnule Preşedinte,
Vă rog, nu mă înţelegeţi greşit, este departe de mine lauda de sine, dar cred că este necesar să menţionez şi următoarele aspecte: Dat fiind faptul că, în calitate de scriitor maghiar din România şi patriot român, am redactat şi condus timp de peste 65 de ani la Cluj-Napoca şi Târgu-Mureş diferite reviste culturale, editate în limbile maghiară şi română, respectiv publicaţiile Uniunii Scriitorilor din România, iar timp de aproximativ 40 de ani am fost redactorul-şef al singurei reviste a scriitorilor maghiari din România, „Igaz Szó", editată la vremea acea la Târgu-Mureş, şi de 25 de ani sunt preşedintele Asociaţiei Culturale şi de Prietenie „Együtt-Împreună" şi redactorul-şef al revistei culturale, bilingve (maghiaro-română) a acestei organizaţii, şi datorită faptului că am colaborat timp de mai multe decenii şi colaborez şi acum cu reprezentanţii de marcă ai vieţii spirituale din Budapesta şi din Bucureşti, am devenit cunoscut în viaţa publică şi în domeniul culturii. În acest context am avut posibilitatea de a mă întâlni cu mulţi şefi de stat, cu publicul, cu personalităţi ale vieţii culturale cu care şi în perioada de după Revoluţia din 1989 am realizat, succesiv, mai multe interviuri care au fost publicate în paginile revistelor „Flacăra" lui Adrian Păunescu, Együtt-Împreună şi ale cotidianului de limbă română „Cuvântul liber", din Târgu-Mureş. La Budapesta, nu odată, cinci zile mi-au fost suficiente pentru a mă întâlni cu preşedintele Ungariei, cu preşedintele Legislativului ungar, cu premierul şi cu ministrul de Externe, cu un academician, personalitate de seamă a ştiinţei istorice ungare, laureat al Premiului Kossuth, pentru a realiza câte un interviu cu aceste mari personalităţi. Subliniez, am amintit toate aceste aspecte, nu din motivul de a mă lăuda, doar pentru că am constatat cu tristeţe că, azi, Guvernul tehnocrat continuă să aplice aceeaşi metodă netransparentă şi birocratică în procesul de rezolvare a problemelor publice. Iar consecinţa acestei atitudini este aceea că sunt nevoit să aştept, din septembrie 2015, respectiv de la începutul lunii decembrie a anului trecut, un răspuns pozitiv din partea Administraţiei Prezidenţiale sau din partea Ministerului Român al Culturii şi a Ministerului Dezvoltării şi Administraţiei Publice, respectiv cel puţin să fiu invitat la o audienţă.
Repet, nu vreau să mă laud singur, dar din considerentul de a-mi păstra demnitatea umană şi scriitoricească, trebuie să mai menţionez: am convingerea că, în calitate de scriitor maghiar din România şi patriot român, am făcut atât de mult în ultimii peste 65 de ani, aici, acasă, cât şi pe plan internaţional - şi aş aminti aici de turneele cu recitaluri din opera lui Mihai Eminescu, organizate împreună cu soţia mea, actriţa Ádám Erzsébet, şi susţinute în trei limbi: maghiară, română şi engleză în 36 de zone metropolitane din lume (Franţa, Anglia, Suedia, Olanda, SUA, Canada, Asutralia, Ungaria) -, încât să fiu îndreptăţit a pretinde să fiu onorat cu atenţia cuvenită în propria mea patrie, pe care am slujit-o şi o slujesc, în continuare, cu loialitate neclintită şi cu onestitate desăvârşită şi să am pretenţia, în mod justificat, ca cele mai importante foruri ale democraţiei noastre constituţionale, abilitate în gestionarea problemelor publice, să mă onoreze cu atenţia lor, atunci când doresc o audienţă pentru a prezenta iniţiativa, propunerea noastră într-o problemă care serveşte interesul fundamental al ţării noastre.
Vă rog, cu respect, Domnule Preşedinte, nu mă constrângeţi ca, împotriva atitudinii mele loiale, de care am dat dovadă timp de mai multe decenii, să fiu nevoit să îmi expun nemulţumirea mea în cadrul unor emisiuni de televiziune din străinătate sau în cele mai prestigioase organe de presă din lumea occidentală, respectiv faptul că un cetăţean român de naţionalitate maghiară şi cu spirit european se izbeşte de zidurile indiferenţei, ale superficialităţii şi ale birocraţiei de care este sugrumat sufletul, forţa creatoare, atunci când în interesul propriei sale ţări doreşte să realizeze un lucru frumos şi măreţ, prin solidarizarea cu compatrioţii săi români şi maghiari care mărturisesc idei europene similare.
Vă rog, din nou, nu mă înţelegeţi greşit, dar neputinţa, problema expusă mai sus, care de atâta timp nu are o finalitate, amărăciunea îmi suscită asemenea idei.
Cu permisiunea dumneavoastră, la finalul scrisorii mele mă voi referi la două lucruri: 1.În scrisoarea adresată dumneavoastră, în data de 5 august 2015, am anexat solicitării mele, privind primirea mea în audienţă, şi o Scrisoare deschisă, publicată în numărul din 14 mai 2015 a revistei „Flacăra lui Adrian Păunescu". În această scrisoare, pe care o voi trimite, din nou, am relatat despre faptul că redactorul-şef al unui săptămânal de limbă maghiară („Székely Szó"), editat la Sfântu Gheorghe, l-a asemănat - nepedepsit - pe Avram Iancu cu Hitler şi cu Saddam Hussein, iar pe dumneavoastră v-a defăimat într-un mod incalificabil, mai mult de atât, originea etnică a dumneavoastră a fost calificată - incredibil, dar este un real adevăr - în mod fascist. V-am rugat să interveniţi, prin prestigiul dumneavoastră, pentru ca o asemenea instigare la ură şi rasism să fie sancţionată aşa cum se cuvine, în conformitate cu prevederile legale aflate în vigoare. Regretabil, dar nici la această scrisoare nu am primit niciun răspuns.
2. În calitate de scriitor maghiar şi patriot român, de 25 de ani am respins, de fiecare dată şi am dezvăluit în scrierile mele atacurile revoltătoare şi toate acţiunile de defăimare îndreptate de László Tõkés împotriva României, împotriva naţiunii române şi a istoriei sale. Pot să afirm, fără exagerare, că am scris atât de multe articolele, în care am dezvăluit atitudinea mârşavă, defăimătoare a lui László Tõkés, încât aş putea să editez un volum din acestea. Desigur, nu vreau să vă împovărez prin a enumera toate aceste atacuri incalificabile, lansate împotriva României, de László Tõkés, de pe poziţii agresiv-revizioniste şi iredentiste, în calitatea sa de membru al Asociaţiei „Horthy Miklós", din Ungaria, astfel protestând împotriva Declaraţiei Marii Adunări de la Alba Iulia şi revendicând revizuirea Tratatului de pace de la Viena. În curând voi dezvălui într-un studiu rezumativ faptul că László Tõkés a luptat, de fapt, nu împotriva dictaturii lui Ceauşescu, ci împotriva Declaraţiei Marii Adunări de la Alba Iulia, pe care el nu o poate accepta, iar astfel ar vrea - ca un horthyst convins - să anexeze Transilvania la Ungaria, deoarece nutreşte o ură obsesivă faţă de România, faţă de naţiunea română. Problema nu este că a fost retrasă distincţia de stat primită de europarlamentarul László Tõkés, ci este de neînţeles cum i s-a acordat această distincţie, în condiţiile în care, în perioada de după Revoluţia din 1989, a lansat necontenit cele mai mârşave atacuri împotriva naţiunii române, împotriva României.
Stimate domnule Preşedinte, dumneavoastră aţi procedat ca un adevărat patriot, adoptând această decizie de a retrage cea mai înaltă distincţie acordată lui László Tõkés. Îmi exprim respectul meu sincer faţă de dumneavoastră pentru această decizie. Studiul amintit mai sus, în care voi dezvălui atitudinea iredentistă, revizionistă, a lui László Tõkés, îl voi publica şi în mass-media din străinătate, dar mai cu seamă în cea din Ungaria.
În realitate, ar trebui să venim la dumneavoastră, în audienţă, împreună cu poeţii Adrian Păunescu şi Grigore Vieru, cu pictorul clujean Sándor Mohi, cu poetul budapestan András Tabák, cu academicianul Nicolae Cajal, cu actriţa târgumureşeană Ádám Erzsébet, cu poetul Marin Sorescu şi cu academicianul Mihnea Gheorghiu (membri fondatori ai organizaţiei noastre), dar, din păcate, ei nu mai sunt printre noi. Aşadar, vă rog să îl primiţi în audienţă, împreună cu mine, şi pe unul dintre membrii fondatori ai organizaţiei noastre civice, pe Gelu Voican Voiculescu, care în calitate de senator a făcut cel mai mult, pe lângă poetul Adrian Păunescu, pentru a înlesni înfiinţarea Asociaţiei noastre culturale „Együtt-Împreună", precum şi a revistei bilingve (maghiaro-română), editată de această asociaţie.
Stimate Domnule Preşedinte,
Îmi exprim încrederea că aceste rânduri vor ajunge la dumneavoastră şi, datorită înţelegerii manifestate de dumneavoastră, voi primi, în curând, o înştiinţare privind primirea mea în audienţă, întâlnire cu dumneavoastră ce mă va onora.
Cu deosebită consideraţie,
HAJDU GYÕZÕ, preşedinte al Asociaţiei Culturale şi de Prietenie „Együtt-Împreună", redactor-şef al revistei culturale, bilingve (maghiaro-română) „Együtt-Împreună"
P.S. Având în vedere că Guvernul român a vândut blocul de locuinţe în care s-a aflat şi sediul organizaţiei noastre civice şi redacţia noastră, în prezent sediul lucrativ se află, temporar, la adresa: Hajdu Victor-Gyõzõ, Târgu Mureş, str. Berlin nr.9, ap.6, telefon mobil: 0761.333.730, telefon fix: 036.57.30.114.
