„Despre iubirea frăţească nu mai aveţi nevoie să vă spun, pentru că voi sunteţi învăţaţi de Dumnezeu ca să vă iubiţi unul pe altul. Căci voia lui Dumnezeu este aceasta: Sfinţirea voastră; să vă feriţi de lucrurile rele. Nimeni să nu întreacă măsura şi să nu nedreptăţească pe fratele său, căci Dumnezeu este răzbunător pentru toate relele. Dumnezeu ne-a chemat la sfinţire, şi nu la necurăţie. De aceea, cel ce dispreţuieşte pe aproapele dispreţuieşte pe Dumnezeu, care v-a dat pe Duhul cel Sfânt".
***
„Să priveghem şi să fim treji, îmbrăcându-ne cu platoşa credinţei şi a dragostei, şi punând coiful nădejdii de mântuire. Că Dumnezeu nu ne-a rânduit spre mânie, ci spre dobândirea mântuirii, prin Domnul nostru Iisus Hristos, care a murit pentru noi, pentru ca noi, fie că veghem, fie că dormim, cu El împreună să vieţuim. Să cinstiţi pe cei ce se ostenesc între voi, care sunt mai-marii voştri în Domnul şi vă povăţuiesc. Dojeniţi pe cei fără de rânduială, îmbărbătaţi pe cei slabi la suflet, sprijiniţi pe cei neputincioşi, fiţi îndelung răbdători faţă de toţi".
***
„Luaţi seama să NU răsplătească cineva răul cu rău, ci totdeauna să urmaţi cele bune unul faţă de altul şi faţă de toţi! Bucuraţi-vă pururi! Rugaţi-vă neîncetat! Daţi mulţumire
pentru toate, căci aceasta, este voia lui Dumnezeu. Duhul să nu-l stingeţi! Proorociile să nu le dispreţuiţi! Ţineţi ce este bine! Feriţi-vă de orice înfăţişare a răului! Însuşi Dumnezeul păcii să vă sfinţească pe voi! Dacă cineva nu vrea să lucreze, acela nici să nu mănânce".
EPISTOLA către TESALONICENI
Este una din cele două epistole adresate tesalonicenilor şi una din cele paisprezece epistole ale Sfântului Apostol Pavel aflate în Noul Testment. Ea este prima epistolă în ordine cronologică şi are, ca şi cea de-a doua, un pronunţat caracter escatologic, întrucât acordă mare însemnătate lămuririi Parusiei (Venirea a doua a Mântuitorului) şi învierii trupurilor la sfârşitul veacurilor. Apostolul Pavel îi laudă pe tesaloniceni pentru credinţa, iubirea şi nădejdea lor. El face o mărturie a lucrării sale şi a celor doi ucenici ai săi în Tesalonic, amintind şi atitudinea ostilă a celor necredincioşi. El evocă apoi veştile aduse de Timotei despre tăria în credinţă a tesalonicenilor, păstrată în pofida tuturor necazurilor. În partea a doua a epistolei, apostolul Pavel transmite învăţături desprea venirea a doua a Mântuitorului Hristos, îi avertizează pe credincioşi să se ferească de desfrânare, de nedreptate, de orice formă de rău. Despre această epistolă citează Ignaţiu de Antiohia, Păstorul lui Herma. Este considerată autentică de Clement Alexandrinul, de Ciprian al Cartaginei, şi de vechile traduceri ale Scripturii, siriacă şi latină. A fost scrisă în anul 51, din Corint. Oraşul Tesalonic era capitala provinciei romane proconsulare Macedonia, port la Marea Egee, şi număra aproape 100.000 de locuitori, în majoritare greci şi romani, dar printre care se aflau şi aproximativ 20.000 de evrei. În Faptele Apostolilor se relatează ce s-a întâmplat acolo.
„1001 CUGETĂRI"
