Aniversarea a 70 de ani de la înfiinţarea Universităţii de Artă Teatrală prilejuieşte, în continuare, întâlniri reuşite!

Distribuie pe:

70 de ani de la înfiinţarea UAT prilejuiesc în continuare manifestări reuşite la Universitatea de Arte, care a avut încă un moment festiv deosebit şi am aflat din discursul protocolar, al rectorului Sorin Crişan, folosind, în final, expresia „Mulţumim, Sire!", că instituţia a fost înfiinţată printr-un ordin al Regelui Mihai, prin transfer de la o altă universitate, mai complexă, cea din Cluj. Foarte inspirat a vorbit şi Oana Leahu, decanul Secţiei române, omiţând să-i menţioneze între cei prezenţi pe Marko Bela (care a părăsit sala) şi pe actualul director al Teatrului, pe care l-a prezentat doar ca…fost rector al U.A.T. Între gazde, cea mai ospitalieră a fost, ca şi data trecută, Monica Ristea. Momentele muzicale au fost foarte reuşite, ca şi cel de coregrafie, coordonat de Cristina Iuşan, iar în foaier, studenţii de la scenografie, coordonaţi şi de profesorul Sireteanu, fiica altui cadru didactic, Szõke, i-au răsplătit cu un pahar de bere pe cei care au reuşit să construiască o cutie din carton cu o lanternă în gură, ca într-o piesă montată la Craiova!

În lipsa căştilor de traducere, nu am prea înţeles discursurile celor de la secţia maghiară, ca şi luni, în cazul candidatului la Primărie din partea UDMR, care a uitat măcar, să salute şi în româneşte, chiar dacă ne-a oferit săptămâna trecută o zi minunată la Muzeul Judeţean, ca gazdă.

De data aceasta, a fost invitat la U.A.T. alt candidat, Dan Maşca. Prezent a fost şi prefectul Lucian Goga, cel mai agreat dintre conducătorii politici locali. O premieră de excepţie a fost „Push-up", tot aici.

Un eveniment cultural târgumureşean a fost cel de la Palatul Culturii, proiectul umanitar din Malta, susţinut de elevii Liceului de Artă, absolut impecabil, indiferent de instrumentele la care au cântat, unde s-a tradus absolut tot, chiar dacă prezentatoarea era maghiară. Ar trebui să ia exemplu şi alţii, inclusiv în cazul unor competiţii sportive care urmează, şi unde, din păcate, doar nume ungureşti am văzut deocamdată, nici „picior de român". Un amănunt neplăcut, pe care nu putem să-l ignorăm, oricât ar spune unii că e vorba de „proiecte sportive, umanitare şi apolitice".

Deocamdată atât, să vedem ce urmează fiindcă de activităţi multiple, de toate felurile, nu duce lipsă oraşul, ceea ce e un aspect pozitiv!

Lasă un comentariu