Circula zilele trecute pe toate televiziunile năimite împotriva lui Marian Munteanu o declaraţie a dnei Mioara Roman despre fostul dânsei student, cât a fost de ceauşist!... Am sunat-o deci să-i spun că se află într-o mare eroare. Şi i-am povestit cum a decurs la facultatea de limba română ultima adunare generală PCR, în decembie 1989, după istoricul congres al nu ştiu câtelea. Şedinţa a fost deschisă de Liliana Ruxăndoiu, secretara PCR pe facultate, care i-a dat cuvântul lui Mihai Zamfir, iar acesta a ţinut punctul obligatoriu pe ordinea de zi dedicat informării noastre politice. Ca de obicei, cu îndătinatele elogii şi omagii. După care, la discuţii, ne trezim că se înscrie primul la cuvânt Alexandru Melian şi rosteşte un discurs antiregim, anticeauşist, cum nu se mai auzise vreodată în amfiteatrul Obobescu. Câte o vorbă, câte o aluzie anti, câte o frază întreagă critică ori de dezicere se mai auzise la adunările noastre generale de partid comunist, dar un întreg discurs cap-coadă împotriva regimului, a aberantelor realităţi în care trăiam, nu se mai auzise! Acest discurs, primul, auzit în decembrie 1989, a fost ţinut de domnul ALEXANDRU MELIAN! Este un fapt istoric! Ar fi interesant de stabilit exact data. În orice caz, a fost într-o după amiază de joi!... Fireşte, înainte de 21 decembrie, încă nu se dăduse vacanţă studenţilor.
Linişte mormântală şi derută totală după ce Sandu Melian a luat loc calm în bancă. Biata Liliana Ruxăndoiu a încercat să pară şi ea calmă şi a invitat sala să ia cuvântul, pe marginea celor citite de Mihai Zamfir! Coleg bun cum mă ştiu, am ridicat mâna să ajut la depăşirea momentului şi am cerut cuvântul!... Vag mai ţin minte frânturi din ce am spus, dar am vorbit integral, cap-coadă, în sprijinul şi în continuarea celor rostite de Sandu Melian... Iar tăcere, de data aceasta şi la masa prezidiului, complet depăşit de situaţie. Şi din nou, din sală, intervenţia unui neavenit: studentul MARIAN MUNTEANU. Nici de data asta nu mai ţin minte ce a spus, am reţinut esenţialul: a continuat pe coarda lui Melian, cred că a zis ceva cum că vorbeşte şi în numele colegilor săi, care îi împărtăşesc vederile. N-a apucat să-şi ducă până la capăt diatriba, că de la masa prezidiului ni s-a comunicat că adunarea noastră generală se încheie aici!... Prezidiul s-a ridicat în picioare şi a dispărut din amfiteatru!
Cam aşa a fost la ultima întrunire a membrilor PCR din facultatea noastră!... Nu ştiu dacă Marian Munteanu a pomenit vreodată acest episod din biografia sa, din palmaresul său politic, nici eu nu l-am mai povestit, decât aluziv în Şeitanii, ultimul volum, fără să pomenesc numele lui Marian. Evident, alţii, 99 din 100, s-ar fi bătut cu cărămida în piept pentru asemenea ispravă, în buna tradiţie a falşilor ilegalişti PCR... Dar Marian Munteanu, ca şi Alexandru Melian, alt aluat, domnilor!... Domnilor şi doamnă Mioara Roman!... E o glumă să inventezi discursuri ceauşiste pe seama domnului nostru candidat la postul de primar!... Am întrebat-o pe doamna Mioara: a fost mai potrivită candidatura lui Lis, a lui Halaicu sau Băsescu, a lui Videanu ori Oprescu?! N-aţi protestat faţă de niciunul!...
Doamna Roman mă corectează însă:
(1) declaraţia dumisale împotriva lui Marian Munteanu este din 2012, şi a fost dată într-un cu totul alt context! Acum, în aceste zile, doamna Roman a refuzat să dea vreo declaraţie ori să participe la vreo emisiune TV având ca subiect candidaturile la alegerile din vară!
(2) declaraţia din 2012 făcea trimitere la intervenţia lui Marian la o sesiune ştiinţifică din toamna lui 1989, dedicată apropiatului congres al PCR. După ce s-au ţinut mai multe comunicări, la discuţii, Marian Munteanu, aflat în sală, cică a cerut cuvântul şi l-a criticat pe Dan Grigorescu, vestit printre studenţi pentru anti-ceauşismul său, l-a criticat că nu a dat niciun citat din tovarăşu'!
...Dragă doamnă, aţi fost de faţă şi nu v-aţi „prins" că intervenţia fusese „la mişto", fusese un elogiu de fapt la adresa lui Dan Grigorescu care, faţă de ceilalţi conferenţiari, nu pomenise numele mult iubitului! Aveţi o mulţime de calităţi, doamnă Roman, dar simţul umorului în mod evident vi s-a tocit, aţi trăit într-o tensiune permanentă, n-aţi avut o viaţă uşoară, iar limba arabă, în care excelaţi, se pare că nu prea este şi o limbă a umorului, a băşcăliei!... În general, lumea arabă nu prea glumeşte!... Poate greşesc! Dar în orice caz, fără să fiu de faţă, vă cred pe cuvânt, aşa o fi fost, Marian l-a admonestat pe Dan Grigorescu, dar îmi dau seama, sunt convins, că dumneavoastră nu aţi văzut ghilimelele... Marian Munteanu a fost un student extrem de politicos faţă de profesori! Numai în glumă putea să zică ce spuneţi dvs că a spus, iar genul acela de glume erau frecvente în şedinţele de partid de la Faculatea de limba română!... Iată un subiect pe care n-ar mai trebui să-l ocolesc, să-l amân: cum se ţineau la noi şedinţele de partid. La noi, la română! În spiritul cultivat la aceste adunări Marian Munteanu va fi intervenit, iar dumnevoastră aţi fost poate singura persoană din sală care nu s-a prins! Se mai întâmplă!
P.S. Altminteri, discuţia cu doamna Roman a fost mai lungă şi a cuprins şi alte subiecte interesante. Voi reveni.
