În ceea ce priveşte absenţa unor consilieri din cadrul Consiliului local Sighişoara, iese în evidenţă de departe doctorul Petru Oprean, care de mai bine de trei luni e scump la vedere, absenţele fiindu-i motivate fie pe seama unor vizite în Regatul Unit, fie pe seama incompatibilităţii constatate de ANI (Autoritatea Naţională de Integritate).
În măreţia lor efemeră, unii consilieri se credeau intangibili, dându-le ANI cu tifla precum unor mâţe care şi-au băgat mustăţile în oala cu smântână. Ne întrebăm dacă nu ar trebui să răspundă pentru ceea ce au făcut, ştiind că, odată ajunşi în sfera incompatibilităţii, să mai ridice mâna pentru aprobarea de proiecte de hotărâre supuse votului.
Acu, la spartul târgului, pe seama controversatului contract cu firma Schuster Ecosal, cea care se ocupă de strânsul şi transportatul gunoiului menajer din municipiul Sighişoara şi de aiurea, Mircea Iacob - şeful Serviciului investiţii din Primăria Sighişoara, cel îndrituit în primărie cu gospodărirea oraşului, înainte de a-şi da demisia, spunea că, aşa cum a prevăzut, problema levigatului (partea lichidă ce se scurge din mormanul de gunoi) a devenit una spinoasă, cu urmări dintre cele mai grave şi neplăcute pe seama amenzilor date de Garda de Mediu Primăriei, având în vedere nefuncţionalitatea Staţiei de epurare de la depozitul de deşeuri menajere. Acest lucru duce la infestarea terenului din jurul depozitului, odată cu otrăvirea pânzei de apă freatice. Primarul interimar a spus, printre altele, că o să-şi dea toată silinţa să ţină la curent consilierii locali (acum, la spartul târgului) care sunt deciziile autorităţilor de Mediu şi Apelor Române, precum şi cererea de mediere făcută de Schuster Ecosal pe seama ilegalităţilor cu duiumul din acel contract cu iz de DNA. Pe baza acelui contract, între Primărie şi firma de salubritate, există, sau mai bine-zis a fost un proces pe rol, din câte se pare pe fond, pierdut de Municipiul Sighişoara, creându-se astfel o problemă ardentă văzând zilnic repeziciunea necontrolabilă a sutelor de camioane care transportă deşeuri menajere şi de altă natură, că tot nu-i supune nimeni la vreun control, aducându-se deşeu menajer din te miri ce colţ de ţară şi de Europă, punându-se accent pe viitorul depozitului tot mai necontrolat, care dintr-un motiv sau altul, la un moment dat va trebui închis.
În toate documentele oficiale, fie că e vorba de autorizaţiile de Mediu şi Ape Române, în hotărârile de Consiliu local, vizavi de constituirea Fondului de Mediu, se vorbeşte despre un punct obligatoriu stipulat în contractul de administrare a platformei de gunoi menajer, de care, din păcate, nu ţine cont nicio structură statală cu atribuţiuni în respectarea „terfelitelor legi". Se pune accent pe programul de închidere a depozitului, anveloparea cu un strat consistent de pământ. Pentru acest lucru, sunt prevăzuţi o groază de bani. Aflăm de la Mircea Iacob, un lucru de necrezut, din ceea ce trebuia însuşit la completarea financiară a acelui fond: s-a primit de la Schuster Ecosal, până în anul 2012, suma derizorie de 66.000 lei. În momentul demarării lucrărilor la celula trei a depozitului de gunoi menajer, exista un studiu de fezabilitate în care este stipulată suma ce ar trebui deja să existe în cont, pusă la dispoziţia municipiului, ca garanţie pentru lucrările obligatorii făcute la finalul închiderii depozitului, indiferent dacă contractul din varii motive s-ar rezilia mâine.
Ne arătăm temerea la vederea imensei piramide de gunoi, deşi există o hotărâre de Consiliu local, care interzice cu desăvârşire depozitarea gunoiului din altă parte. Firma Schuster Ecosal, în cerbicia ei, nu ţine cont de vrerea consilierilor locali, hotărâre cu putere de lege, transportându-se în continuare, zilnic, sute de tone de gunoi şi punându-se problema închiderii acestui depozit tot din banii bietului sighişorean.
Tot după spusele unora din Primărie, ar trebui să existe la ora actuală în acel cont de închidere a depozitului, în raport cu volumul de gunoi depozitat, miliarde de lei. Aşa că, dacă nu se ajunge la o înţelegere conform celor stipulate în contractul de salubritate, în situaţia dată, un alt proces se prefigurează la orizontul apropiat între Consiliu local şi firma Schuster Ecosal, dacă nu se ajunge la o mediere a conflictului. Schuster Ecosal, după cum se vede, stă pe cai mari, de vreme ce nu ţine cont de vrerea consilierilor locali, aducând mai departe un deserviciu imens întregului oraş, prin contractul hegemonial întocmit cu unele clauze adiţionale umilitoare, semnat şi parafat de cineva cumpărabil din Primărie. Chiar dacă a fost dezscăunat între timp, ar trebui să răspundă solidar cu toţi cei care şi-au dat girul la o astfel de găselniţă făcută în detrimentul şi pe cheltuiala oraşului. Ne întrebăm dacă, din instituţiile îndrituite ale statului de drept, se autosesizează cineva pe seama atâtor abuzuri şi derapaje?!
