Sfinţii noştri dragi

Se spune că în vremea lui Napoleon, acesta cucerea tot ce îi stătea în cale. La un moment dat intră într-o biserică unde găseşte un om care slujea acolo şi avea grijă de ea şi de tot ce se găsea în ea. Acest om i se adresează lui Napoleon astfel:

- Să trăiţi măria ta, ştiu că aţi cucerit această zonă de aici, dar să ştiţi că ne vom supune ţie; vedeţi aici toate obiectele de valoare care sunt în biserică şi mai ales aceste statui de argint ale sfinţilor, care sunt atât de preţioase. Vă rog, în numele lui Dumnezeu, să nu vă atingeţi de ele sau să le stricaţi.

Dar Napoleon îi răspunde:

- Aceste statui sunt ucenicii Domnului Iisus Hristos şi El a zis apostolilor săi: „Duceţi-vă în toată lumea", iar eu am să îi topesc, îi fac monede şi am să îi trimit în toată lumea, dându-i la săraci.

Oare, mulţumim noi îndeajuns de mult sfinţilor pentru ajutorul pe care ni-l dăruiesc?

Lasă un comentariu