Evocare Învăţătorul Vasile Florea

Figură tipică, reprezentativă a învăţământului sătesc transilvănean de odinioară, învăţătorul Vasile Florea s-a născut la 14 august 1908, în comuna Pogăceaua, satul Văleni („Valea Pogăcelii"), în familia cu mulţi copii - lucru obişnuit pe atunci - a agricultorilor Andrei Florea (Andron) şi Maria (Măriuca). Graţie bunăstării unui frate vitreg („după tată"), Florea Nicolae, doi dintre cei opt copii ai familiei au mers la şcoală mai departe, cum se spunea, orientându-se spre profesii mai accesibile, pe atunci, copiilor proveniţi din mediul sătesc. Primul, Iustinian, a urmat calea preoţiei, servind, după absolvirea Institutului Teologic, ca preot greco-catolic în comuna Pogăceaua, iar apoi, constrâns de împrejurări, şi ca preot ortodox, în comuna Sânpetru de Câmpie. Cel de-al doilea, Vasile, s-a înscris, la încheierea a şase clase primare în localitatea natală, la Şcoala Normală de învăţători din Târgu-Mureş, pe care a absolvit-o în 1929.

Devenit învăţător, Vasile Florea şi-a început activitatea, ca suplinitor, la 15 septembrie 1929, unde avea să funcţioneze, ca învăţător, profesor şi director de şcoală, întreaga sa viaţă.

În anul 1938 s-a căsătorit cu Victoria, fiica unui ţăran înstărit, Sabin Bumbac (Salvica), o femeie de o rară nobleţe şi generozitate sufletească, dar şi de o mare voinţăşi tărie de caracter, cu care a avut patru copii: Ovidiu (n. 1939) decedat prematur, în 2003, Virgiliu (n. 1941), Rodica-Terezia (n. 1948) şi Mircea (n. 1952). Trei dintre cei patru copii au urmat drumul tatălui lor, devenind profesori: Virgiliu (Puiu) - profesor universitar la Cluj, la bază profesor de limba şi literatura română; Rodica Terezia - profesoară de limba şi literatura română în judeţele Mureş, Cluj şi Bihor; Mircea - profesor de educaţie fizicăşi sport la Aţintiş, actualmente în Canada, fost dansator şi instructor de dansuri al ansamblurilor folclorice „Mugurelul" şi „Someşul-Napoca", din Cluj-Napoca, bine-cunoscute în ţarăşi străinătate.

Cariera didactică a lui Vasile Florea a fost una plină de greutăţi, mai ales în perioada de început când nu exista nici măcar o clădire pentru a servi anume, drept şcoală. Şcoala propriu-zisă n-a existat în Văleni decât mai târziu, când preotul greco-catolic din sat, părintele Adrian Todericiu, naşul de cununie al lui Vasile Florea a cedat casa parohială care-i revenea pentru a servi drept lăcaş de învăţământ. Şcoală nouă, amplasată „Pe Vale", adică în centrul satului, a fost edificată ulterior, în bună parte prin strădaniile învăţătorului-director Vasile Florea. În ciuda dificultăţilor întâmpinate şi-a urmat cu abnegaţie vocaţia, atât ca învăţător, timp de 44 de ani, cât şi ca director de şcoală, timp de 28 de ani (1934-1962).

Cu sentimentul datoriei împlinite, Vasile Florea se bucură când află că aceia care „i-au trecut prin mână" au ajuns persoane importante, ca economişti (Aurel Todericiu, din Cluj, şi Alexandru Mureşan, din Targu-Mureş), ingineri (fraţii Alexandru şi Vasile Dâmbeanu, din Cluj, şi, respectiv, Târgu-Mureş, precum şi fraţii Petru şi Alexandru Florea, din Pogăceaua), cadre didactice (Tereza Adriana Todericiu, Rodica Pădureanu, surorile Nastasia, Elena şi Rodica Florea, Ioan Velchereanu, Petru Ştefan), preoţi (Viorel Velchereanu) etc. Doi dintre foştii săi elevi au devenit primari: Ionel Zagon, la Luduş, Petru Florea, la Pogăceaua.

După o îndelungată şi atât de mănoasă activitate didacticăşi de conducere, învăţătorul-director Vasile Florea s-a pensionat la 1 septembrie 1970. Iubitor de profesie, a mai lucrat, totuşi, ca învăţător în satul Văleni (1970-1973), iar după stabilirea la Cluj-Napoca a funcţionat, temporar, şi în satele Dangau şi Bălceşti, din judeţul Cluj, după care s-a retras din activitate. Dar nostalgia dăscăliei era atât de puternică, încât, la început de an şcolar, se ducea să privească festivitatea de deschidere a unui nou an de învăţământ, la una din şcolile clujene lângă care locuia.

Cum toate pe lumea asta au un sfârşit, ireparabilul avea să se petreacă, prematur, şi în cazul învăţătorului Vasile Florea, tocmai pe când scăpase de vicisitudinile unei vieţi frumoase, desigur, dar nu lipsită deloc de griji şi neajunsuri. S-a stins din viaţă la 27 martie 1976. La slujba de înmormântare, ţinută în Cimitirul Central din Cluj-Napoca, a participat un mare număr de oameni, nelipsind consătenii din Văleni, veniţi la Cluj, cum se obişnuia, în lipsa altor mijloace de transport, cu camionul de la C.A.P.

Se cuvine, deci, ca noi, cei care suntem fiii sau urmaşii fiilor acestui sat pitoresc din inima Ardealului, să ne-amintim de-a pururi, cu dragoste şi pioşenie, de luminoasa figură a celui care a fost omul atât de dedicat profesiei sale - învăţătorul Vasile Florea.

Acum, la patruzeci de ani de la trecerea în nefiinţă a marelui dascăl, vă invităm în data de 2 mai 2016, ora 12:00, să-i redăm locul ce i se cuvine prin dezvelirea bustului care-l reprezintă, în cadrul unui eveniment cultural artistic prilejuit de „Întâlnirea cu Fiii Satului Văleni".

Vă aşteptăm cu drag pe toţi cei care vă consideraţi fii ai satului Văleni.

Lasă un comentariu