Scurt istoric al industriei de gazeificare din România

Distribuie pe:

Spre norocul meu, într-una din cele două zile cât am poposit la Mediaş, un localnic şi bun prieten - col.(r.) Dorin Dumbreanu - mi-a întrerupt monotonia şederii printr-o invitaţie de a vizita Centrul de Documentare şi Informare Gaze Naturale deschis pe locul unde până nu demult a existat o maternitate. În mult prea puţinul timp cât am zăbovit nu m-am putut abţine să nu procedez şi la o documentare care să dea o imagine care, deşi scurtă, să fie totuşi cuprinzătoare a evoluţiei în timp a ceea ce este legat de descoperirea gazelor naturale.

În 1909 a fost descoperit primul zăcământ de gaze naturale la Sărmăşel, judeţul Mureş. Anul următor - 1910 - a marcat prima iniţiativă europeană de transport a gazelor naturale şi a fost pusă în practică în 1914, an în care pentru prima dată în Europa a apărut o conductăşi avea lungimea de 55 km prin care erau legate Sărmăşel cu Turda. Trei ani mai târziu, în 1917, Turda devenea primul oraş în Europa care era iluminat cu gaze naturale. În anul 1925 a fost fondată Societatea Naţională de Gaz Metan, denumită „Sonametan", administrată de dr. ing. Constantin Ioan Motaş. Tot în premieră europeană, anul 1928 includea finalizarea montării staţiei de motocompresoare orizontale Ingersol Rand. O premieră pentru România a fost în 1933, an în care a avut loc prima prospecţiune gravimetrică pe o structură de gaze la Sărmăşel. Anul 1958 a însemnat construirea primului depozit de înmagazinare a gazelor naturale din România, fiind experimentat şi operat în localitatea Ilimbav în judeţul Sibiu. Tot România a fost prima ţară europeană pe al cărei teritoriu, în 1965, s-a construit o staţie de comprimare a gazelor pe traseul unei conducte.

Dacă în 1969 România ocupa locul al IV-lea la nivel mondial în privinţa producţiei de gaze cu un procent de 2,54% din producţia lumii, în 1976 atingea vârful maxim de producţie din zăcămintele aparţinătoare de Centrala Gazului Metan Mediaş când cantitatea a ajuns la 29,83 mld. mc.

Considerate ca fiind „figuri importante" care au marcat evoluţia gazelor naturale în România, Centrul de Documentare şi Informare Gaze Naturale aduce la rampă următoarele nume: inginerii Constantin Ioan Motaş, Periclis Svoronos, Oprea Oprescu, geologii: Augustin Vancea şi Vasile Cata.

„Conducătorii Industriei Gazului Metan în perioada 1919-2000" sunt înfăţişaţi pe un tablou amplasat pe peretele din dreapta a primei camere. În ordinea cronologică, aceştia au fost: Constantin Ioan Motaş (1919-1945); Eugen Davidescu (1946-1950); Gheorghe Pătraşcu (1950-1957); Petre Alexe Pascariu (1957-1965); Vasile Lucaci (1965-1969); Ion Dumitru (1969-1972); Virgil Popovici (1972-1982); Ioan Sârbu (1982-1990); Petre Niţă (1990-1991); Ştefan Man (1991-1996); Eugen Crăciun (1996-1997); Constantin Emil Blaga (07.03.1997-01.12.1997); Corneliu Mihai Zgâia (12.02.1998-25.05.1998);

Florin Georgescu (20.05.1998-21.09.1998); Gabriel Coconea (1998-2000).

În exteriorul vitrinei fostei librării din centrul Mediaşului care de-a lungul timpului şi până la desfiinţare a purtat succesiv denumirile de „Cartea rusă" şi „I. L. Caragiale", a fost expus un afiş înrămat pe care scrie cu litere mari „Oameni care fac Mediaşul special". Printre cele opt personalităţi care apar cu fotografie şi cu un scurt text aferent: Michael Weiss (1569-1612) - istoric sas - în scrierile sale a cuprins date importante despre istoria Transilvaniei şi a fost primar al Mediaşului; Stephan Ludwig Roth (1796-1849) - gânditor umanist, istoric, profesor şi pastor luteran sas, participant la revoluţia de la 1848; Hermann Oberth (1894-1989), unul dintre părinţii fondatori ai rachetei şi astronauticii; George Togan (1910-2003) - istoric român, literat şi publicist, descoperitor de vestigii istorice; Octavian Fodor (1918-1976) - medic român şi membru titular al Academiei Române; acad. Ioan Morar (1927-1989) - medic, câştigător al Premiului Nobel pentru Pace în 1985; Ludovic Spiess (1938-2006) - tenor lirico-spinto, este prezent şi dr. ing. Constantin Ioan Motaş (1887-1976) sub poza căruia stă scris: „A pus bazele industriei gazului metan la Mediaşşi a clubului sportiv Gaz Metan Mediaş. A contribuit la ridicarea primului Gimnaziu Românesc din Mediaşşi la construirea Catedralei Ortodoxe din Mediaş".

Onorabilă şi onorantă galerie de personalităţi în care-şi are locul şi Motaş, nu-i aşa?

Îi mulţumesc doamnei directoare a Centrului de Documentare şi Informare Gaze Naturale (muzeului), Angela Păucean, pentru amabilitatea de a-mi fi oferit concursul în realizarea documentării necesare acestui articol.

Lasă un comentariu