Hristos a înviat!

Dragi prieteni și stimați cititori,

Praznicul Învierii reprezintă biruința Domnului nostru Iisus Hristos asupra morții, iar de roadele acestei Învieri se bucură întreaga umanitate, căci prin Botez noi toți suntem eliberați din robia păcatului originar. Învierea Domnului este una dintre cele mai importante și mai frumoase sărbători ale creștinătății. Ea are darul de a aduce familia împreună și este plină de obiceiuri tradiționale. Pe lângă aspectul liturgic-sacramental al sărbătorii Învierii Domnului există și o dimensiune populară, a datinilor străbune, fiecare zonă a țării noastre având tradiții populare specifice. În tradiția populară, se păstrează o seamă de legende, unele adaptate pe parcursul timpului și preluate în practica bunului creștin, altele persistând chiar dacă nu au nimic de-a face cu învățătura Bisericii. Vă poftesc să redescoperim, împreună, frumusețea câtorva legende și tradiții populare românești.

Unul dintre cele mai semnificative simboluri pascale sunt ouăle roșii, a căror culoare amintește de sângele lui Iisus, care a curs pe cruce pentru mântuirea omenirii. Legenda spune că, la răstignirea lui Hristos, Fecioara Maria a pus un coș cu ouă sub cruce, ca să-i îmbuneze pe soldații care îl păzeau, iar acestea au fost înroșite de sângele Mântuitorului.

O altă legendă plasează minunea înroșirii ouălor în momentul în care Maica Domnului, fugind din calea oamenilor lui Irod, a început să arunce cu pietre peste umăr, iar acestea s-au transformat în ouă colorate. Soldații s-au oprit să le adune și au uitat de porunca împăratului.

O altă legendă vorbește despre o fată care tocmai în ziua Învierii plecase la târg cu niște ouă. Pe drum, ea află că Iisus a înviat și aleargă înapoi spre casă să ducă vestea cea bună. Ea întâlnește pe drum niște iudei, cărora le spune: „Hristos a înviat!". Aceștia râd de fată și îi răspund batjocoritor. Hristos va învia atunci când s-or roși ouăle din coșul tău! Fata a privit ouăle din coș și a văzut că sunt roșii.

 O legendă ne spune că după răstignire, în noaptea de sâmbătă spre duminică, Pilat, invitat la un ospăț dat în cinstea lui de mai-marii evreilor, îngândurat și îndurerat, ținea un ou în mână. Tocmai în acel moment, un centurion năvăli în sală, strigând înspăimântat: „Hristos a înviat!". Sceptic Pilat a replicat: „O să învie, când se va înroși oul acesta". Și oul s-a înroșit pe dată. Minunea l-a făcut pe roman să scape oul din mână. De atunci, se zice, a rămas obiceiul ciocnirii ouălelor roșii.

Când Simon din Cirene se duse să-și cultive ogorul, luă în traistă o pâine și câteva ouă. Pe drum întâlni pe Mântuitorul. Îi luă crucea de pe umeri și o duse până în dreptul ogorului său. Aici dădu crucea înapoi lui Iisus și se opri să lucreze câmpul său. Dar fiindcă era obosit și flămând, dezlegă traista. Când colo, ce să vadă? În loc de pâinea obișnuită, găsi în traistă o pască și în locul ouălor albe, niște ouă roșii de toată frumusețea. Această minune, o povesti Simon familiei sale și îi făcu să înțeleagă că acesta e un semn al cerului și îi sfătui, ca de la acea dată înainte, să facă, pentru Învierea lui Iisus Hristos, pască și ouă roșii.

Pe când Domnul Iisus Hristos era judecat înaintea lui Pilat, oamenii buni de inimă au dăruit ouă roșii copiilor judecătorilor și i-au îndemnat să dea din ele și părinților lor, ca să-i mai domolească și să scape în acest mod pe Iisus. În amintirea acestui fapt se încondeiază ouă.

Se spune că, în timp ce evreii Îl duseseră pe Iisus la Pilat ca să fie judecat și osândit, acesta negăsindu-l vinovat, s-a spălat pe mâini și a spus: „De voiți să ucideți un om nevinovat, păcatul să cadă asupra voastră". O ploaie de pietre s-a abătut asupra capului Mântuitorului și urletele mulțimii vuiau. Dar minune, toate pietrele s-au prefăcut în ouă roșii.

Domnul nostru Iisus Hristos, încă înainte de a fi fost prins de evrei, muncit și răstignit pe cruce, spusese mai multora că a treia zi după ce va fi înmormântat are să Învie. Evreii, care Îi purtau de mult sâmbetele și care ar fi voit să se descotorosească pentru totdeauna de Dânsul, prea bine o știau aceasta. De aceea puseră ei, după ce l-au luat de pe cruce și L-au înmormântat, soldați lângă mormântul său, ca nu cumva, venind în cursul nopții apostolii, sau alți credincioși de-ai Săi să-l fure, și apoi să spună că a înviat. Păzitorii (soldații), mergând la mormânt și voind a-și împlini cum se cade datoria, luară pietre rotunde în sân, anume ca, întâmplându-se să vină apostolii sau alți inși ca să-L fure pe Iisus, să zvârle cu pietre în dânșii și în chipul acesta să-i fugărească. Pogorându-se, nu mult după aceea, îngerul Domnului din cer și apropiindu-se de mormântul Domnului Iisus ca să răstoarne piatra de pe acesta, păzitorii, cum îl văzură că se apropie de mormânt, îndată își băgară mâinile în sân, ca să scoată pietrele și să arunce cu ele în înger. Însă n-au apucat a pune bine mâinile pe pietre și iată că acestea s-au transformat în ouă roșii, iar ei împietriră.

Se mai zice că odată trăiau șapte surori. Șase dintre ele și-au găsit perechea, iar una a rămas fată. Ea făcea însă ochi dulci bărbaților celor șase surori ale ei. Acestea se înverșunară într-atât în mânia lor contra surorii încât într-o bună zi își umplură poalele cu pietre având de gând s-o ucidă. Dar când să pună mâna pe pietre, ca să le azvârle asupra surorii, pietrele se prefăcură în ouă cu fel de fel de culori, care de care mai frumoase. Aceste ouă le plăcură surorilor atât de mult, că nu mai voiră sa le arunce. A șaptea soră rămase astfel în viață. Întâmplarea se zice că ar fi avut loc tocmai în Duminica Paștilor; de aceea, poporul, în amintirea ei, face de Paști ouă încondeiate.

Domnul Hristos mergea prin orașe și sate pentru a face bine celor ce sufereau. La un moment dat, ucenicii l-au întrebat: „Învățătorule, când vor fi Paștile?" Și Domnul le-a zis: „Când veți găsi în trăistuțele voastre pâine curată de grâu, atunci vor fi Paștile." Și ei atunci au căutat și au găsit, cum le-a zis Domnul, pâine curată de grâu. Iar Domnul le-a spus: „Bucurați-vă, că acum sunt Paștile".

O legendă din Bucovina spune că pasca se face de pe vremea când umbla Iisus cu ucenicii Săi prin lume. Poposind la un gospodar, la plecare, acesta le-a pus de mâncare în traiste. Oprindu-se într-o pădure, apostolii l-au întrebat pe Iisus când vor fi Paștile, iar El le-a răspuns că Paștile vor fi atunci când vor găsi pâine de grâu în traiste. Cum gospodarul le pusese tocmai pâine de grâu, atunci au fost Paștile.

Fie ca Învierea lui Iisus să ne schimbe inima și să ne mărească credința! De Paști, vă spun și eu cu multă smerenie „Hristos a înviat" și vă doresc ca sfânta lumină a Paștelui să vă lumineze viața și casa.

Lasă un comentariu