Când „normalitatea e pe dos"…

Distribuie pe:

... Atunci, ce constatăm, înaintea prezenţei la urnele de vot, în 2016, şi la 26 de ani de aşa-zisă… „democraţie?" Că rareori, dacă nu chiar deloc, politicul - înglobând aici Preşedinţia, Executivul şi, în primul rând, Parlamentul, rezultat în urma alegerilor, principala instituţie a democraţiei - au lucrat profesionist, în interesul cetăţeanului; că de vreo 26 de ani trăim doar din… promisiuni şi minciuni electorale. Că în această perioadă scurtă pentru istorie, dar lungă într-o viaţă de om s-a minţit atât de mult încât ne-ar trebui cel puţin două numere de ziar să le „înşirăm", chiar şi numai parţial. Am trăit, cum bine remarca un analist politic, „normalitatea pe dos". Şirul acestor ani nefericiţi a făcut ca acum, în 2016, să vorbim de „dezumanizarea naţiuni". Cum poate fi altfel etichetată situaţia actuală din ţară, când vedem, aproape zilnic, pe micile ecrane, cum pensionari din diverse colţuri ale ţării, dar şi şomeri, se scoală cu noaptea în cap spre a prinde a doua zi un produs cu preţ redus ori punga cu ajutoare alimentare de la primării, când sute de oameni se calcă literalmente pe picioare spre a apuca ulei cu preţ redus pe la supermarketuri; când aproape zilnic se petrec atâtea crime oribile în familii cu copii? Şi am putea continua…

Or, toate aceste triste realităţi le trăim, pentru că liderii politici şi, pe cale de consecinţă, guvernele „emanate" de partidele lor şi deopotrivă Parlamentul ales de către cetăţeni - în perioada ultimilor 25-26 de ani - n-a reuşit să treacă peste orgolii, antipatii şi interese divergente. Doar în campaniile electorale, gargaragiii de profesie ne-au promis „marea cu sarea" - după principiul „să le spunem românilor ce le place să audă, după care vom mai vedea" - fără ca acţiunile ulterioare să aibă efecte benefice asupra dezvoltării României, a creşterii nivelului de trai. Şi asta, deoarece politicienii - indiferent de aşa-zisa „culoare politică" - n-au reuşit să privească în aceeaşi direcţie, spre viitorul României, spre bunăstarea cetăţenilor care, la urma-urmei, i-au ales. Să renunţe la normalitate (certurile continue!) de zi cu zi şi să opteze pentru anormalitate. Adică, să fie aşa cum nu sunt (nu se comportă) de obicei. Nu a fost să fie…

Ca urmare, din păcate, acum, în anul de graţie 2016, când ne pregătim de noi alegeri, locale şi parlamentare - dătătoare de speranţe! - din motivele menţionate, nu prea avem multe lucruri de remarcat. Doar că avem şi noi, chipurile, un „top al celor mai bogaţi oameni din România" şi că - asta-i culmea! - atâţia primari certaţi cu legea (unii, chiar urmăriţi penal!) „ţin cu dinţii" să prindă un nou mandat!

Oare, pentru bunăstarea cetăţenilor, sau doar a lor? Unii politicieni ne mai vorbesc de binefacerile privatizărilor, de „proprietatea privată", eludând, în mod deliberat, că România - după 26 de ani de democraţie - este una din ţările europene cu cei mai mulţi săraci la mia de locuitori! În schimb, bogăţia şmecherilor (a profitorilor guvernărilor de până acum) s-a înzecit şi chiar însutit.

Fapt este că, dacă cei creditaţi cu cele mai mari şanse de a câştiga alegerile (c-o fi PSD, c-o fi PNL?!) la un scor confortabil (şi aici vizăm, mai ales, „parlamentarele"!) - au ocazia să ne demonstreze şi nouă, cetăţenilor că - aşa cum spunea, cândva, un fost lider pesedist - „se poate face, şi o altfel de politică", în interesul României şi al românilor de rând. Dacă nu, dezamăgirea va fi una totală în rândul celor ce i-au ales.

Până atunci, speranţa moare ultima!

Lasă un comentariu