Joc şi cântec, în satul Criş, sub genericul „Hora în sat"

Distribuie pe:

În satul Criş, comuna Daneş, s-a desfăşurat a treia ediţie de cântec şi joc popular „Hora în sat", la a cărui organizare şi-au dat concursul părintele paroh Marius Moldovan, Consiliu comunal Daneş, elevii Şcolii Generale „Ioan Stroescu" Criş şi grupul de dans „Rara".

Invitaţi să încânte auditoriul prin frumuseţea cântecului au fost fraţii Denisa şi Nicuşor Balu, din Feisa, comuna Jidvei, reprezentând zona Târnavelor, taragotistul Radu Gheorghe, fetele de la Criş, Andrei Romanica, realizator de emisiuni folclorice la Radio Târgu-Mureş, Marcel Părău, artist consacrat care reprezintă zona Hârtibaciului, unul din pilonii de bază a ansamblului „Cindrelul - Junii Sibiului". Ne-au mai încântat Ioana Bogdan, Radu Dumitru, Larisa Lup, Ciprian Istrate şi Dorina Oprea.

O prezenţă impunătoare şi valoroasă a fost Mariana Anghel, cea care cu mândrie şi aleasă trăire poartă în suflet cântecul din Ţara Haţegului. La Criş, a fost însoţită de sculptorul Ivan Jinaru, cel care a realizat statuia părintelui Arsenie Boca, aflată la intrarea în biserica-monument din localitatea vâlceană Vaideeni.

În faţa numerosului auditoriu, au mai cântat primarul comunei Daneş, Nicolae Mosora, fraţii Chivuţa şi Iliuţă Trif. Rolul de prezentatoare a întregului spectacol i-a revenit actriţei Geanina Iconaru, cea care, în preambulul prezentării, a recitat versuri din creaţia poetului Traian Dorz.

Oamenii locului au purtat cu mândrie şi cinste straiele alese de sărbătoare, ia înflorată, cătrinţa, brâul ţesut, cămaşa bărbătească, albul curat a costumelor populare contrastând într-o armonie perfectă cu arniciul negru al cusăturilor şi al vestelor bărbăteşti.

La Criş, am avut parte de un regal al cântecului şi jocului popular, voia bună s-a împământenit în vintrea bătăturii satului până înspre seară, când, rând pe rând, locuitorii au luat drumul spre casele lor, unde, să nu-ţi vine să crezi, încă se mai aude o talangă de vacă, un scâncet de oaie după mielul sacrificat, ceea ce denotă că satul e viu şi încă îşi mai poartă de grijă, iar buna rânduială este la ea acasă. Noi, „veneticii", după atâta joc şi muzică bună, am luat drumul întoarcerii, purtând în inimi un crâmpei de frumos din ceea ce este trainic şi nepieritor.

Lasă un comentariu