Vasile Netea a fost un om spiritual, un om apropiat de Biserică şi de marii reprezentanţi ai acesteia. Evocă prin scrisul său multe personalităţi emblematice ale vieţii ecleziastice româneşti, precum şi memorabilele lor realizări. Vasile Netea se referă prin scrisul său la rolul extrem de important pe care l-a jucat în societatea românească Şcoala Ardeleană şi marii reprezentanţi ai acesteia.
Printre cei evocaţi de Vasile Netea se numără şi marele teolog şi cărturar, patriot şi luptător pentru propăşirea neamului românesc, Petru Maior. Vasile Netea dedică studii importante acestui mare cărturar, care este extrem de reprezentativ pentru spaţiul transilvănean, în special pentru spaţiul mureşean şi cel reghinean, unde şi-a desfăşurat o parte a activităţii sale. Studiile publicate de Vasile Netea referitoare la Petru Maior contribuie în bună măsură la conturarea personalităţii marelui teolog şi cărturar transilvănean. Vasile Netea, care spune despre Petru Maior că „a fost un bărbat mare, un bărbat ales, un bărbat providenţial", analizează în lucrările sale cele mai importante aspecte referitoare la acest mare teolog şi cărturar transilvănean, face referiri la diferite momente din viaţa cărturarului, însă se apleacă mai mult asupra operei sale pe care a lăsat-o posterităţii.
În lucrarea Figuri mureşene, lucrare publicată de Vasile Netea împreună cu Eugen Nicoară în anul 1933, în capitolul de deschidere dedicat lui Petru Maior, Netea analizează pe baza datelor istoricilor mai multe aspecte legate de Petru Maior, spre exemplu anul naşterii şi locul naşterii marelui cărturar. În acest an, 1933, când apare această lucrare şi pe baza informaţiilor avute la îndemână, Netea este de părere că Maior s-a născut în anul 1755, iar locul naşterii este Căpuşul de Câmpie. Însuşi Netea spune că sursele de documentare sunt insuficiente.
Trebuie să amintim aici de o lucrare extrem de importantă a lui Vasile Netea, intitulată De la Petru Maior la Octavian Goga, volum de studii şi evocări istorice, apărută la Bucureşti în anul 1944, lucrare pentru care Netea a primit premiul Academiei Române. În această lucrare Netea face mai multe referiri la biografia lui Petru Maior. Astfel, pe baza mai multor mărturii istorice, dintre care una mai importantă ar fi Monografia oraşului Târgu-Mureş întocmită de Traian Popa, Netea după ce analizează datele oferite de istorici, spune că Petru Maior s-a născut la Târgu-Mureş şi că nu avea cum să se nască la Căpuşul de Câmpie.
Vasile Netea este preocupat deosebit de mult de activitatea predicatorială a lui Petru Maior. În lucrarea sa de care am amintit, De la Petru Maior la Octavian Goga, Netea are un studiu remarcabil intitulat Lângă amvonul lui Petru Maior. Aici Netea analizează predicile teologului Petru Maior, precum şi stilul oratoric al acestuia. Spune Netea că un zel fierbinte a dovedit Petru Maior în rostirea predicilor din faţa altarului, precum şi în cuvântările ţinute la înmormântări. Pentru protopopul de la Reghin, predicarea constituia una din obligaţiile categorice ale slujitorilor Domnului. Cărţile de predici ale lui Petru Maior au cucerit un întins orizont de influenţă, având un puternic ecou printre clerici. Susţinea în 1921 diaconul dr. Gheorghe Comşa, viitorul episcop ortodox al Aradului, că predicile învăţatului profesor de la Blaj şi protopop au avut cea mai mare răspândire nu numai în Biserica unită cu Roma, ci şi în Biserica Ortodoxă românească.
Predicile lui Petru Maior veneau în primul rând din partea unui autor ce întrecea în cultură şi forţă stilistică proprie pe toţi înaintaşii săi în ogorul omileticii româneşti. Pentru demonstrarea talentului oratoric al lui Petru Maior, Netea aduce spre exemplificare mai multe predici ale cărturarului, dintre care una ar fi predica la Patima cea mântuitoare a Domnului nostru Iisus Hristos. În această predică teologul Maior descrie pe larg patimile Mântuitorului Iisus Hristos, arată rostul acestora în iconomia mântuirii neamului omenesc, prezintă starea de păcătoşenie umană. Petru Maior predica avântat, iluminat, aspru. Cuvântul se împletea cu ideea în puternică armonie, ritmul este energic, tonul tare, atitudinea categorică. Avea şi calităţi fizice care aduceau glasului său un adaos de sugestie, de autoritate. Bariţiu, al cărui bunic ascultase predicile oratorului de la Reghin, vorbeşte cu mult elan despre „căutătura sa impunătoare", despre frumuseţea bărbătească a cuviosului protopop. Tirada începea întâi liniştită, cu ton de povestire domoală, pentru a irumpe apoi - cum spune Netea - în perioade suculente şi nervoase ca în evocarea prăbuşirii lui Nabucodonosor cuprinsă în Predica din Duminica Vameşului şi a Fariseului. Puternic şi sugestiv, bogat în imagini şi nuanţe poetice, se arată Maior în evocarea înaltelor privelişti cosmice: prealuminosul soare, luna, preafrumoasele stele, aerul, apa mării etc. O profundă religiozitate se desluşeşte astfel din aceste predici. De altfel aceasta, întocmai ca şi viaţa neprihănită şi un înalt spirit al datoriei, constituie, din punct de vedere moral, însuşirile unui perfect orator bisericesc. Niciuna dintre acestea nu i-au lipsit protopopului de la Reghin. În prefaţa „Predicilor", Maior aduce şi câteva indicaţii pentru preoţii cei nevoiţi a le primi. Îndeamnă în primul rând la „zicerea pe de rost". A lămurit şi termenul de „predică", latinistul luând poziţie împotriva cuvântului celui cu înţeles străin. Din toate cele prezentate aici reiese profundul spirit religios călăuzitor al predicilor lui Petru Maior şi totodată nivelul intelectual al activităţii sale omiletice. Vasile Netea spune că peste opera protopopului de la Reghin s-a aşternut astfel cenuşa flăcărilor ce au ars de la 1821 încoace. În adânc de veac jarul îşi păstrează însă întreaga fierbinţeală. În Predici mai mult decât în alte opere ale sale. Lângă amvonul lui Petru Maior se poate sta şi astăzi cu interes şi emoţie.
Vasile Netea se referă la Petru Maior şi în „Memoriile" sale, unde îl aminteşte pe teologul cărturar de nenumărate ori, aducându-i cuvinte de laudă şi de profundă apreciere. Spre exemplu, când vorbeşte de oraşul Reghin, Netea spune că acesta este „oraşul cunoscut pe plan cultural îndeosebi ca oraşul lui Petru Maior".
Iată aşadar, acestea sunt cuvintele memorabile pe care istoricul şi cărturarul Vasile Netea, cel născut în Deda, pe Valea Mureşului Superior, le dedică marelui teolog şi cărturar Petru Maior, care a activat o bună perioadă de timp pe aceste meleaguri ale Reghinului. Un mare orator, Vasile Netea, vorbeşte despre arta oratorică a ilustrului şi distinsului cărturar Petru Maior. Aceste două figuri emblematice ale culturii româneşti, Vasile Netea şi Petru Maior, se înscriu în acea mare galerie de mari bărbaţi ai neamului românesc, luptători şi apărători ai drepturilor poporului român.
