Salariul minim sporeşte eficienţa muncii? Realitatea infirmă această teorie. Deoarece creşterea eficienţei şi a productivităţii muncii se bazează, în primul rând, pe nivelul cunoştinţelor profesionale ale personalului şi pe dotarea cu tehnică de vârf. Retribuţia angajaţilor influenţează eficienţa muncii, însă fără cunoştinţe superioare de specialitate în domeniu şi o bună organizare a activităţii, productivitatea nu va creşte simţitor chiar dacă salariul va fi mai mare decât cel minim stabilit prin hotărâre de guvern, mai exact impus pentru toţi salariaţii, indiferent de locul de muncă, de nivelul de pregătire şi rezultatul concret al activităţii fiecăruia. Indiscutabil, acolo unde patronii acordă angajaţilor salarii mai mari decât cele justificate de productivitatea muncii, în scopul de a-i face să fie mai atenţi, să-şi facă datoria, să-i permanentizeze în activitatea lor economisind timp şi bani cu pregătirea altora. Iată de ce ar fi normal ca statul să-i lase pe antreprenori să hotărască, pe domenii de activitate, care este cea mai bună strategie salarială. Să nu vină bugetarii şi sindicatele să impună guvernului un salariu minim (de la 1 mai s-a majorat la 1250 de lei) fixat de ei pentru toţi angajaţii, fie bugetari sau în sectorul privat.
Aşa cum subliniam, de ce vine statul prin guvern să oblige firmele private să crească cu fiecare ciclu electoral nivelul salariului minim sau de eficienţă, cum le place unora să-l numească? Nu puţine societăţi comerciale private, prin aplicarea acestor măsuri, sunt nevoite, din raţiuni economice de supravieţuire, să reducă numărul angajaţilor, să-i trimită în şomaj. Şi astfel, statul trebuie să aloce tot mai mulţi bani pentru ajutoare sociale (se zvoneşte că se intenţionează majorarea cuantumului ajutorului de şomaj şi a celui pentru asistaţi social), bani pe care guvernul îi ia, prin taxe şi impozite mai mari, tot de la agenţii economici şi de la salariaţi.
Aşa s-a procedat de 26 de ani, ceea ce a făcut ca nivelul de trai al românilor să fie cel mai scăzut din Uniunea Europeană, în afară de Bulgaria. Cu alte cuvinte, creşterea forţată a salariului minim nu are nici în clin nici în mânecă (nimic) cu teoria aşa-zisului salariu de eficienţă, decât să contribuie la creşterea şomajului. De ce vine statul să impună un salariu minim pentru toată economia, să o facă în sectoarele bugetare, acolo unde este angajator. Statul nu este un antreprenor, el jonglează cu banii contribuabililor pe care-i risipeşte, în cele mai multe cazuri, fără justificare, fiindcă îi ia tot de la noi prin taxe şi impozite crescute, de la an la an. Astfel, guvernului şi partidelor care îl susţin le este uşor să împartă pomeni pentru a câştiga alegerile, care au un singur scop: îmbogăţirea prin hoţie şi fraude din banii publici. Guvernul şi partidele doresc de la cei peste două milioane de asistaţi sociali obţinerea votului şi nimic mai mult. La fel procedează majoritatea politicienilor în frunte cu parlamentarii, minţind tinerii (care nu au unde să muncească), salariaţii, mai ales din sectorul bugetar, cărora „le scot ochii cu salariul minim şi alte pomeni făcute în campaniile electorale."
Ce poate face într-un an guvernul Cioloş, aşa-zis de tehnocraţi, când a fost obligat de către partidele parlamentare, prin vot, să preia şi să aplice bugetul întocmit de guvernul Ponta, cu pensii speciale pentru parlamentari, primari, consilieri - aleşii locali, creşteri salariale între care şi cel minim pe economie şi pensii speciale pentru privilegiaţii de la preşedinţie, ministere, Curtea de Conturi etc.
În concluzie, pleacă ai noştri, vin ai noştri, nimic nu se schimbă, jaful îndurat de bieţii români, timp de 26 de ani, continuă. Poate la alegerile locale şi parlamentare din acest an românii se vor uni şi îi vor trimite acolo unde le este locul politicienilor care au jefuit ţara şi poporul timp de 26 de ani, folosind fondurile bugetare în favoarea lor şi pentru acordarea de ajutoare sociale şi salarii majorate pentru bugetari care se înmulţesc concomitent cu birocraţia care-i sufocă pe români pe banii lor.
