MESAJUL DOMNULUI HAJDU GYÕZÕ (I)

Distribuie pe:

Să ne ferească Dumnezeu, ca cetăţenii români de naţionalitate maghiară, să dea dovadă în viaţa de zi cu zi, de o asemenea „cinste maghiară" şi „demnitate umană", de care dă dovadă de 26 de ani, aici, în România, şi se împăunează, în fruntea maghiarilor, în rolul de conducător Tõkés László, pe care preşedintele Ungariei, János Áder, l-a distins, nu demult, cu Ordinul de Onoare Ungar.

Motto: „Cel care se dă mare maghiar nici nu prea este mare maghiar."

(Gyula Juhász, poet clasic maghiar)

Pentru evitarea oricăror neînţelegeri sau posibile atacuri, calomnieri de rea-credinţă, consider că este important să menţionez, chiar la începutul articolului meu, că, în calitatea mea de scriitor, publicist şi redactor, de etnie maghiară şi cetăţean român loial, am urmărit şi urmăresc şi azi cu sincer respect şi cu o mare simpatie activitatea desfăşurată de Guvernul Ungariei - independent de doctrina ideologică şi socială faţă de care este angajat -, prin care luptă, atât la nivel naţional, cât şi la nivel internaţional, cu o loialitate neclintită şi invincibilă, în spiritul ideii călăuzitoare a lui Bethlen Gábor: „Salvo iure aliano!" - „Fără violarea dreptului altuia!", pentru promovarea intereselor vitale ale naţiunii maghiare. Cu alte cuvinte: pentru dăinuirea naţiunii maghiare şi pentru asigurarea acestei naţiuni un viitor construit pe baze solide. Actualul Guvern al Ungariei, condus de premierul Viktor Orbán, merită toată recunoştinţa şi tot respectul pentru efortul depus în acest sens. Dar, adevărul este complet numai atunci, dacă spunem „sine ira et studio": manifestările, poziţia adoptată, în ultima perioadă, de Guvernul condus de Viktor Orbán a fost supus unor critici severe, a provocat, în mod justificat, antipatie şi respingere, atât la Uniunea Europeană, cât şi în ţările vecine cu Ungaria, astfel şi în ţara noastră, România. Informaţia de presă, citată mai jos, se referă la gestul Guvernului ungar pe care nu putem, cu toată bunăvoinţa, să-l considerăm drept un demers diplomatic, exemplar şi corect, ca o practică cunoscută în diplomaţie, şi anume la „decernarea Ordinului de Onoare Ungar lui Tõkés László, de către preşedintele Ungariei, János Áder, la propunerea premierului Viktor Orbán. Această distincţie i-a fost acordată lui Tõkés László în semn de recunoştinţă pentru curajul şi demnitatea umană de excepţie de care a dat dovadă europarlamentarul. Ordinul „Steaua României" i-a fost retras, recent, de şeful statului Klaus Iohannis.

Potrivit informaţiei de presă, este evident că liderii Ungariei au prins în pieptul lui Tõkés László această distincţie drept răspuns, în definitiv, în semn de protest împotriva deciziei preşedintelui României, Klaus Iohannis, de a retrage de la Tõkés László, după hotărârea adoptată de Curtea Supremă şi de Comisia de Onoare pentru Ordinul „Steaua României", cea mai înaltă distincţie de stat. În acest caz liderii Ungariei nu au procedat conform legilor scrise şi nescrise ale diplomaţiei, şi acest gest este cu atât mai flagrant, încât între statele membre ale Uniunii Europene şi ale NATO - care întreţin şi relaţii de parteneriat - sunt neobişnuite asemenea replici. În condiţiile în care factorii abilitaţi ai Guvernului ungar (de exemplu Ministerul de Externe) se informează direct de la autorităţile române, pentru a afla care a fost motivul care a condus la retragerea înaltei distincţii a statului român, cu siguranţă, nu apelează la un asemenea răspuns senzaţional, cu efecte, care nu contribuie cu nimic la consolidarea relaţiilor bilaterale. Probabil că au dat crezare lui Tõkés László, care pretutindeni spune, sus şi tare, că şi el ar fi, în România, victima antimaghiarismului, a prigonirii maghiare şi, de fapt, a fost privat de cea mai înaltă distincţie a statului român, numai pentru că este maghiar!

Este mai clar, decât lumina zilei, că nu este vorbă de aşa ceva! Cel care a urmărit cu atenţie atitudinea lui Tõkés László, atacurile şi campaniile de defăimare, lansate de acesta în perioada de după schimbarea regimului din decembrie 1989, în ultimii 26 de ani, împotriva României democratice, eliberată de dictatura regimului totalitar, împotriva democraţiei constituţionale române, edificată pe sistemul multipartit, precum şi împotriva istoriei naţiunii române, ştie şi poate demonstra, cu ajutorul a numeroase fapte, că Tõkés László, cetăţean român, a devenit nedemn, din cauza atitudinii sale ruşinoase, antipatriotice şi antieuropene şi din cauza propagandei sale defăimătoare, prin care a denigrat, la nivel naţional şi internaţional, într-un mod incalificabil, noua sa patrie, pentru a fi posesorul celei mai înate distincţii a statului român: Ordinul „Steaua României" în grad de Cavaler.

Este departe de mine, purtând pe umerii mei povara celor 87 de ani, să fiu avocatul neangajat al preşedintelui României, Klaus Iohannis. Dar, iată, doar câteva exemple extrase din faptele care vorbesc de la sine, care dovedesc, incontestabil, că preşedintele României a adoptat o decizie justă, demnă pentru un patriot român, cu spirit european, exprimând voinţa unei ţări, a unui popor, a unei naţiuni, când a considerat nedemnă activitatea politică desfăşurată, în ultimii 26 de ani, de Tõkés László, pentru a fi distins cu cea mai înaltă distincţie a statului român.

Este bine cunoscut că datorită rolului său îndeplinit în evenimentele de la Timişoara, care, în decembrie 1989, au condus la schimbarea regimului, Tõkés László ar fi putut să fie cel mai credibil, cel mai responsabil conducător care ar fi servit cel mai eficient interesul de bază al ţării. Dar, Tõkés László nu şi-a ales această misiune responsabilă şi de mare onoare, oferită de istorie. În schimb, şi-a ales o sarcină mult mai uşoară, şi anume: rolul de conducător, de mare maghiar, un stil de viaţă dictatorial, care presupune o adoraţie de sine şi datorită căruia îşi imaginează că se află la un nivel moral de la care poate să îi judece, fără drept de apel, pe cei vii şi pe cei morţi. Prin aroganţa sa nemărginită vrea să-şi impună ideea sa faţă de maghiarii din Transilvania, potrivit căreia el este singurul conducător demn de urmat, un fel de înger păzitor al naţiunii şi al drepturilor minorităţilor naţionale. Maghiarii din Transilvania nu sunt entuziasmaţi de atitudinea sa de mare viteaz. În acest sens, dovada cea mai elocventă este că datorită lipsei unui sprijin masiv al Partidului Popular Maghiar din Transilvania, care a fost înfiinţat sub protectoratul său şi al Consiliului Naţional Maghiar din Transilvania, la ultimele alegeri ale Parlamentului European a fost nevoit să se refugieze la Budapesta şi pe lista alianţei FIDESZ-KDNP (FIDESZ - Partidul Popular Creştin-Democrat) din care se compune actualul Executiv de la Budapesta, să acceadă în Parlamentul European.

(va urma)

Lasă un comentariu