Cartea profesorului Vasile Sandor de la Colegiul Naţional „Al. Papiu Ilarian" Târgu-Mureş reprezintă un document istoric inedit şi valoros privind evidenţa economică a municipiului Târgu-Mureş.
(Fabrica de Mobilă Ardeleană „Székely & Réti" Târgu-Mureş)
Fabrica de Mobilă Ardeleană „Székely&Réti", aparţinând la două familii de afacerişti evrei, prezintă un interes particular.
A fost înfiinţată în 1907 ca o firmă cu profil comercial şi reînfiinţată în 1917 ca o firmă de producţie de mobilă într-o zonă marginală a Imperiului Austro-Ungar.
A trecut prin schimbări majore - desfiinţarea Austro-Ungariei şi unirea Transilvaniei cu România, dezvoltarea cu succes în România, sediul firmei fiind stabilit la Bucureşti, „Székely & Réti" devenind Furnizori ai Casei Regale. A supravieţuit Marii Crize prin investiţii şi lărgirea pieţelor de desfacere.
După Diktatul de la Viena, din 30 august 1940, şi-a restabilit sediul în Târgu-Mureş devenind o firmă de succes în Ungaria.
O parte dintre membrii celor două familii au rămas, totuşi, în Bucureşti,fiind cetăţeni români şi neprimind paşaport maghiar.
S-a întors în România în consecinţa schimbărilor de după 23 august 1944, adaptându-şi producţia noilor condiţii, noile autorităţi devenindu-i clienţi, un loc important deţinându-l autorităţile sovietice.
Impunerea treptată a noului sistem economic, centralizat şi totalitarist a determinat mutaţii semnificative în existenţa firmei, una dintre acestea fiind transferul unor membri ai conducerii la întreprinderea de stat „Exportlemn".
După naţionalizarea din 11 iunie 1948, în contextul restructurării masive a industriei lemnului - principala ramură industrială a vremii în zona Mureşului - „Székely & Réti", redenumită „Simó Géza", după numele unui consilier municipal comunist, ales în 1930 pe listele Blocului Muncitoresc-Ţărănesc, a intrat în componenţa unei megaîntreprinderi, devenită în scurt timp cea mai mare întreprindere de profil din Europa de Est, cuprinzând şi Fabrica de Panel-Furnir, fabricile „Elek Ioan", „Toth Iosif" şi „Keresztessy Ioan", redenumită ulterior I.P.L. 23 August.
Iniţial sediul şi unitatea de producţie au fiinţat în centrul oraşului pe locul actualului Mureş Mall.
După incendiul devastator din 21-22 ianuarie 1942, a fost închiriat un local în str. Fabricilor destinat producţiei de semifabricate pentru „Székely & Réti", devenită ulterior Panel-Furnir, firmă - soră a „Székely & Réti". Aceasta a fost aproape complet distrusă în 1944 de trupele germane în retragere.
În incinta acestei firme a fost stabilit sediul întreprinderii „Simó Géza", vechiul sediu fiind transformat în şcoală medie cu profil de producţie de mobilă, până la înfiinţarea Liceului Forestier, când a devenit depozit. Clădirile ajunse în stare avansată de degradare au fost demolate în 1981.
Relaţiile de afaceri ale firmei au acoperit întreg teritoriul României, chiar dacă producţia principală a fabricii consta în mobilă de lux.
În ce priveşte relaţiile externe, sunt documentate importuri masive de maşini din Germania, aproape 20 de firme, un export de cutii pentru aparate radio la „Philips" şi menţionată, fără detalii, o afacere cu o firmă franceză. O tentativă de export la New York a avut loc în 1932, fără a exista alte informaţii despre aceasta.
Activitatea firmei a fost afectată nu numai de circumstanţele economice, considerate permanent nefavorabile - efectele nefaste ale trecerii de la coroana austro-ungară la leul românesc, inflaţia cvasipermanentă, perioadele de criză, dar şi de conflictele cu lucrătorii. Grevele, cu durate variabile, au afectat producţia, fiind motivate de scăderile salariale pentru lucrători - în timp ce funcţionarii beneficiau constant de sporuri salariale -, şi de abuzurile unei părţi a conducerii firmei. Din anii '30 şi-a făcut apariţia şi factorul politic sub forma membrilor de sindicat controlaţi de P.C.R., cu un comportament foarte agresiv, inclusiv la adresa celorlalţi sindicalişti.
După 1945, P.C.R. a preluat treptat controlul asupra firmei prin Comitetul de Fabrică şi organizaţiile sindicale şi P.C.R., ceea ce a făcut ca naţionalizarea din 11 iunie 1948 să aibă un impact redus asupra activităţii cotidiene a acesteia.
