Ziua de 9 Mai are o întreită semnificaţie pentru poporul român. În ziua de 9 mai 1877, în Parlamentul ţării, primul ministru Mihail Kogălniceanu exclama: „Suntem independenţi, suntem naţiune de sine stătătoare", declarând prin aceasta Independenţa de Stat a României, care apoi a trebuit să fie câştigată, prin luptele de la Plevna, Smârdan, Griviţa, Vidin, cu mult sânge, cu multe jertfe din partea Armatei Române. La 9 Mai 1945 românii au trăit bucuria capitulării Germaniei. La cartierul general sovietic din Berlin a avut loc semnarea actului de capitulare necondiţionată a Germaniei, astfel a luat sfârşit cel de-Al Doilea Război Mondial, după foarte multe pierderi, atât umane cât şi materiale, suferite de părţile combatante. De asemenea, pe data de 9 Mai este serbată şi Ziua Europei.
Într-o perioadă sfântă şi binecuvântată, când întreaga suflare creştinească s-a umplut de lumina neînserată a Învierii Mântuitorului Iisus Hristos, când tot ce este suferinţă şi durere s-a transformat în bucurie şi triumf, după ce am parcurs cu evlavie şi înălţare sufletească clipele minunate ale praznicului Învierii Mântuitorului Iisus Hristos şi ale Săptămânii Luminate, în ziua de luni, 9 Mai 2016, la Luduş, a avut loc un memorabil eveniment cultural, cu o profundă încărcătură emoţională, cu aduceri aminte de aceia de dinaintea noastră, care cu scump sângele lor au sfinţit glia strămoşească, ne-au lăsat-o nouă pură şi curată, pentru ca la fel de neprihănită să o lăsăm şi noi pe mai departe celor care vor veni după noi. La Luduş au fost cinstiţi marii bărbaţi ai neamului, acele vlăstare care nu s-au dat înapoi nicio clipă de la sacrificii şi jertfe pentru ţară, popor şi credinţă.
Luni, 9 Mai 2016, la Casa de Cultură din Luduş, a avut loc lansarea cărţii lui Gheorghe Rus, intitulată „Amintire din război", „culeasă, compusă şi scrisă, în Al Doilea Război Mondial, din 15.03.1939 până în 5 februarie 1945, de plugarul Gheorghe Rus, în etate de 45 de ani, din satul Sâniacob, judeţul Mureş, Transilvania". Apariţia acestei cărţi a fost posibilă prin susţinerea financiară a distinsului cărturar şi mare patriot român Lazăr Lădariu, preşedintele Despărţământului Central Judeţean Mureş al ASTREI. La acest eveniment cultural a luat parte un numeros public, atât din Luduş, cât şi din Iernut şi multe alte localităţi din zonă.
Cartea a fost prezentată pe larg de domnul Lazăr Lădariu, care a surprins foarte bine cele mai importante aspecte ale acestei lucrări memorabile. Domnia sa a spus că este o carte uluitoare, în care este poezie, nu doar istorie povestită, ea cuprinde o bătălie a românismului.
Cartea aceasta, „Amintire din Război", a condeierului-plugar Gheorghe Rus, cum atât de frumos îl denumeşte Lazăr Lădariu, este o memorabilă cronică în versuri, cuprinzând 999 de strofe, culeasă, compusă şi scrisă în Al Doilea Război Mondial, de un ţăran plugar dintr-un sat, Sâniacob, din Transilvania. Fiecare în parte, dintre cele foarte multe strofe, transmite dramatismul şi ororile războiului, sacrificiul şi jertfa, de care au dat dovadă toţi aceia care au lăsat acasă neveste, copii, părinţi, ogor nelucrat, şi au luat arma în mână pentru a-şi apăra glia strămoşească. Lazăr Lădariu a mai spus că Gheorghe Rus, prin creaţiile sale versificate, surprinde gravitatea unor mari momente ale istoriei zbuciumate a poporului nostru, cum ar fi pierderea Basarabiei şi a nordului Bucovinei, în iunie 1940, în urma pactului Ribbentrop-Molotov, când Hitler şi Stalin şi-au dat mâna pentru a rupe România Mare. Vorbeşte şi de odiosul Diktat de la Viena din august 1940, când o parte a Ardealului a fost anexată Ungariei hortyste. Gheorghe Rus surprinde foarte bine ororile, durerile şi suferinţele provocate de Al Doilea Război Mondial, drama de la Stalingrad-Cotul Donului, ocuparea României de tancurile sovietice la 23 august 1944. Actul de la 23 august 1944 nu-i privit deloc cu simpatie, cum nu-i agreat nici regele Mihai, care l-a trădat pe mareşalul Ion Antonescu, punându-l în mâna sovieticilor. În cartea aceasta, Gheorghe Rus are pagini dedicate hotărârii Oştirii Române de a elibera nordul Ardealului, după ruperea din 1940, dedică, de asemenea, pagini importante, cruntelor bătălii de la Oarba de Mureş, apoi vorbeşte despre luptele care au continuat prin Budapesta, până în munţii Tatra şi la porţile Vienei. Lazăr Lădariu a mai spus, printre altele, că Gheorghe Rus are versuri de o sensibilitate lirică deosebită, este mereu cu gândul acasă în Ardeal, la ogorul lăsat nemuncit, la nevastă, la toţi cei dragi. Cinci ani şi jumătate a avut de tras Gheorghe Rus, dar apoi este bucuros că la 9 Mai 1945 pacea a venit. El a scris în această carte toate cele de care a avut parte, momentul mobilizării pe front, durere, tristeţe, suferinţă, greutatea cu care se desparte de soţie, pentru a pleca să-şi apere ţara. Vorbeşte şi de mari bărbaţi ai istoriei poporului nostru: Horea, Cloşca, Crişan, Avram Iancu, Mihai Viteazul, regele Ferdinand, aminteşte şi de camarazii săi de arme, care erau de prin sate vecine cu al lui.
Despre această carte, despre autorul ei, precum şi despre faptele de eroism petrecute în timpul celui de Al Doilea Război Mondial au mai vorbit: prof. dr. Florin Bengean(moderatorul evenimentului cultural), Cristian Moldovan - primarul Luduşului, prof. Mihai Stavilă, prof. Antoniu Berar, colonel Sever Popovici, Gheorghe Baghiu, ing. Ioan Corla, prof. Mircea Gheborean, Marian Balea, prof. Ovidiu Cormoş, ing. Florin Oproiescu, prof Ana Pandrea, cu toţii aducându-şi din plin contribuţia la reuşita acestui eveniment cultural de mare prestigiu.
Gheorghe Rus se înscrie în Cartea neamului nostru, care ne arată pilde de eroism ale înaintaşilor, pentru apărarea pământului strămoşesc de cotropitori străini, pentru împlinirea idealului de unitate naţională şi dreptate socială. Cartea neamului nostru este plină de fapte de eroism ale celor mai buni fii ai patriei, ale maselor populare în lupta lor pentru eliberare şi pentru dreptate socială, pentru dreptul de a se bucura de roadele muncii lor. Cartea neamului nostru, de multe ori, s-a scris cu litere de sânge. La vremuri de răscruce, românii au luptat până la jertfa supremă, şi-au apărat glia strămoşească pe care au sfinţit-o cu scump sângele lor.
În sufletele acestor luptători a fost permanent Hristos care le-a dat putere de sus, în sufletele lor a încăput întreg neamul nostru românesc, cu suferinţele, cu greutăţile şi cu multele sale necazuri abătute asupra sa. În sufletele şi în inimile lor, s-au împreunat puterea de jertfă, sacrifiul, cu dragostea de neamul lor românesc. Au călcat aspru pe pâmântul nedreptăţilor făcute neamului lor. În glasul luptătorilor de pe front a răsunat glasul norodului. În fiinţa lor s-a înveşmântat acea neprefăcută înfăţişare neaoşă a Naţiei.
Viaţa lui Gheorghe Rus a fost în întregime închinată ţării sale. El se înfăţişează ca un cruciat care este gata să se jertfească. A cunoscut toate amărăciunile luptei pentru sfânta cauză a neamului românesc. Viaţa lui e un imn al iubirii de neam. El rămâne în continuare să trăiască mai departe ca un simbol, să strălucească în zările de viitor ale neamului, ca un exemplu.
