În campania electorală, care, iată, a început… Unde-s la vedere faptele (realizările), nu mai contează… vorbele! Unde nu-s, candidaţii mint, încă o dată, în plus!

Distribuie pe:

A început, aşadar (şi oficial) campania electorală pentru „locale", deşi, neoficial, a debutat demult, pentru unii candidaţi. Cum este (şi) cazul Capitalei, unde, doar PNL a schimbat deja vreo patru candidaţi!

Problema-i alta. În privinţa candidaţilor - care au mai ocupat fotoliul de primar (ca să vizăm doar această funcţie „aleasă"), nu mai contează, în discursurile electorale, vorbele, ci, în primul rând, faptele (realizările). Să luăm un exemplu mai la îndemâna noastră - municipiul Târgu-Mureş, una dintre localităţile importante ale judeţului şi ale României. Ce discursuri să ne mai prezinte nouă, alegătorilor, actualul edil, Dorin Florea, candidat independent, pentru un nou mandat, câtă vreme, orice om de bună credinţă a văzut cum, în oraşul de reşedinţă al judeţului, s-a lucrat, zilnic, de ani de zile, la asfaltarea străzilor, modernizarea trotuarelor; Primăria a vegheat la curăţenia oraşului - păstrându-şi renumele de „oraş al florilor"-, iar, în rândul locuitorilor (indiferent de naţionalitate), dominantă a fost (şi este), în relaţiile cotidiene, înţelegerea şi… concordia?! Ca să vizăm doar aceste aspecte.

Din păcate, după cum ne „arată" şi televiziunile, prin multe localităţi, candidaţii la primării (dar nu numai) - unde sunt cam aceiaşi - abordează, în discursurile electorale, ca şi candidaţii noi - aceleaşi probleme vechi de prin 1992, 1996, 2000 etc., prezentate, desigur (mincinos!), într-un ambalaj european. Cu deosebire că, actuala Lege electorală nu le mai permite să-şi afişeze portretele mari, cât un bloc cu 5-10 etaje! Pe banii contribuabililor, evident!

De ce, aşadar, discursurile candidaţilor sunt cam aceleaşi? Pentru că partidele (şi, evident, candidaţii) nu au, încă, în majoritatea lor, o nouă agendă politică, diferită de cea de până acum.

Răspunsul lor la problemele actuale ale societăţii este unul dezamăgitor. Şi acum, în 2016, unii candidaţi mizează pe scurtimea memoriei colective, deşi, ar fi unii (votaţi)… naivi, dar proşti în niciun caz! Votantul de azi ştie că nu… tot ce zboară (din gura candidatului)… se mănâncă; că realizarea unor proiecte, promisiuni precedente necesită timp, nu se face de pe o zi pe alta, dar când vede, totuşi, că, după un mandat de patru ani, nu se întâmplă nimic palpabil prin urbea (localitatea) lor în planul vieţii cotidiene, îi vor „taxa" cu mai mare atenţie pe cei care, la 5 iunie, le vor cere votul. Pentru că poţi fii oricine, în orice funcţie (primar, preşedinte al CJ, consilier etc.), dacă nu faci nimic, ci doar promiţi, nu înseamnă altceva decât că minţi alegătorii în campania electorală. Şi faptul că, până acum, s-a minţit - cum spune românul - „cu vârf şi-ndesat", o denotă tot ceea ce vedem cu ochii în ultimii 25-26 de ani. Şi anume că:

1) Nu avem şosele şi autostrăzi la nivelul investiţiilor făcute, România aflându-se, conform statisticilor, pe locul cinci în Europa, la capitolul cel mai aglomerat trafic rutier, deşi avem cel mai scăzut număr de automobile raportate la populaţie;

2) Lipsa locurilor de muncă este grav resimţită în pături largi, cu stare materială precară ale populaţiei. Şi în rândul tinerilor, mai ales!

3) Din 2010 încoace familiile din România au fost obligate să reducă permanent cheltuielile pentru a face faţă datoriilor sau pur şi simplu pentru a supravieţui;

4) Dar, cum observăm cu toţii, ceea ce nu s-a schimbat deloc (în bine, ci doar în rău - dovadă şi merele număr de primari urmăriţi penal!) este flagelul corupţiei.

…Sunt doar câteva „exemple". Or, acolo unde primarii („aleşii", în general) „s-au bătut" pentru a investi banii contribuabililor în folosul comunităţii (în construcţia de drumuri, ori modernizarea lor, în unităţi productive), au atras, prin proiecte bine organizate, fondurile europene, situaţia locuitorilor (a votanţilor, în fond) este mult schimbată în bine.

Concluzia? Una singură: cei care s-au „îndrăgostit de Putere", şi ne vor cere voturile din nou, să nu uite un lucru: ţara nu este doar a lor, nu mai este România de ieri. Suntem parte componentă a Uniunii Europene. Ce-i drept, o rudă săracă, dar într-o familie respectabilă. Şi fiecare la funcţia pe care o va ocupa, are datoria de a contribui, cu competenţele de care dispune (i le conferă Legea), la ieşirea din impasul în care ne aflăm, la eliminarea (sau măcar diminuarea!) unora din „necazurile" enumerate mai sus!

De fapt, viaţa a demonstrat că acolo unde-s la vedere faptele (realizările), nu mai contează vorbele (discursurile sforăitoare!), iar acolo unde, dimpotrivă, nu-s, totul este o minciună în plus!

Să fim, deci, atenţie cu cine (şi pe cine) votăm!

Lasă un comentariu