În curgerea implacabilă a timpului, uneori evenimentele petrecute, aceste neînsemnate clipe trecătoare ale veşniciei, se trec în uitare, se pierd, se-nceţoşează, se diluează, dacă n-ar fi cine să le consemneze, să le nemurească în tuşul cuvintelor dintr-o pagină de carte.
Şi cine ar putea face acest minunat lucru dacă nu un om cu har şi dar, care a gustat şi el din dulceaţa şi amăreala vieţii trăite şi pe care ne-o lasă nouă spre neuitare. El va pune în mierea cuvintelor sale toate cele care odată le-a trăit, l-au mişcat, l-au înfiorat, pentru ca la rândul vostru, cititorii lui, să vă aducă aminte de vremea lui şi-a voastră, să vă-nfioreze, să vă întristeze odată cu el, să vă mai întoarcă odată şi încă odată înapoi în timpul acela care vine din nicăieri şi este mergător spre niciunde.
L-am descoperit aici, de mai mulţi ani pe autorul cărţii „Univers într-o clepsidră" i-aş spune eu, trăitor în această mincinoasă vreme, cronicar al timpului său trecut şi mai ales prezent, care s-a încumetat să se întoarcă la originile sale pentru a nemuri timpul trăit de el dintru început în găuacea satulu său, Cucerdea. De acolo, de la acel timp a pornit el, Petru Lechinţan, acum 80 de ani, o viaţă de om, spre lume. Cu talent, cu har de fin povestitor, autorul nemureşte acele clipe ale copilăriei şi tinereţii, smerindu-se creştineşte în faţa memoriei părinţilor săi, a dascălilor care l-au făcut om şi mai apoi domn, a preoţilor satului care i-au dat din candela sufletului lor lumina şi căldura creştinească cea adevărată, a prietenilor de joacă, de şcoală, de serviciu, a şefilor care l-au şlefuit în meserie pentru a duce în lume faima chimiei româneşti.
Ce mi-a plăcut cel mai mult la această carte? Primele capitole, acolo unde autorul a pus în fiecare cuvânt dor, fior, lacrimă curată, atunci când ne duce cu el în Cucerdea lui natală, în raiul cel curat al copilăriei sale, asemănător cu cel al nostru, al tuturor celor de-o vârstă apropiată cu cea a autorului. Acolo găsim toţi leacul cel vindecător pentru vremurile de-acum, alint şi mângâiere, simţire şi înfiorare, tot ceea ce acuma ne lipseşte, ne răceşte sufletul, ne amăreşte curgerea zilelor şi a timpului pe care îl trăim.
Am mai găsit acolo mîndrie locală, drag de semeni, de prieteni, de neamuri, de vecini, de datininile şi obiceiurile ce au însăilat viaţa oamenilor acelor locuri într-o vreme ce ni se pare astăzi ireală, pierdute aproape toate deja doar într-o viaţă de om, acolo într-un timp în care satul era buricul lumii, începutul şi sfârşitul tuturor lucrurilor, naşterea, vieţuirea şi moarte, toate adunate la un loc, acolo în cuibarul timpului şi al amintirilor tăinuite de fiecare din noi în ţandăra unui gînd curat.
Pe vremea aceea era drag de muncă, de curat, de adevăr, de cinste, de dreptate, de tot şi toate câte ţin în viaţă şi în prosperitate o comunitate umană. Când una din aceste componente cade, se pierde, se uită, dispare, totul se prăbuşeşte, odată cu sufletul, cu trăirea, aşa cum se întâmplă astăzi în mai toate satele noastre.
Am mai găsit aici, în aceste capitole de început nu numai o radiografie a unei societăţi româneşti la un moment dat, dar şi multe însemnări, date, documente care ţin de monografie şi care vor fi o sursă nebănuită, o mină de aur, extrem de importantă pentru cercetătorii fenomenului rural şi nu numai, de la o ultimă sursă autentică care o certifică cu trăirea lui în acea lume.
Menţionez că aceasta a fost partea din carte plină de căldură, de fior, de nostalgie, partea cu trăiri şi acumulări, cu aşteptări a mari împliniri, care firesc urmau să vină. Tot aici am simţit respectul autorului faţă de dascălii şcolilor pe care le-a urmat, faţă de colegii de muncă, de şefii lui profesionali, mândria Domniei Sale pentru tot ce a realizat, a făcut bun şi cu folos atunci. Trăitor şi eu aici, şi în aceaşi perioadă cu autorul pe aceste maluri ale molcomei Târnave, pot afirma, la fel ca şi el, că atunci a fost epoca de cea mai mare dezvoltare şi înflorire a vieţii social- economice a acestei zone, înfăptuită de oameni entuziaşti, cu convingeri ferme, care aveau un ţel, un ideal, iar ceea ce făceau avea sens, era pentru noi toţi, ne dădea speranţe, ne încuraja să mergem mai departe. Apuse vremi ce greu se vor întoarce. A fost de-ajuns ca cineva să fluture insistent o idee despre libertate şi democraţie ca să se spulbere, cu ajutorul nostru, al tuturor, tot ce am acumulat până atunci şi să rîmânem acum doar cu libertatea prost înţeleasă şi cu democraţia care nu ţine de foame.
Ce mai găsim în carte? O altă lume, necunoscută nouă, cu un trecut fabulos, atât de departe şi de frumoasă uneori ca o poveste din "1001 de nopţi", lumea arabă, acolo unde autorul a muncit cu cinste şi cu onoare pentru gloria României, dar a şi consemnat cele simţite şi văzute deopotrivă.
Aici iese în evidenţă talentul de jurnalist al autorului, cel care consemnează cu rigoare fiecare amănunt, semnificaţie, gest, sens, al celor întâlnite, trăite, pentru a rămâne clare şi concise pentru posteritate. Noutăţile, obiceiurile, învăţămintele lumii arabe, o lume profundă venită din margine de timp, ne fascinează, ne umple de respecte pentru multimilenara ei cultură. Fără această carte scrisă de un om din această comunitate am fi fost privaţi de o sursă autentică de informaţii, venită direct de la sursă, drept pentru care încă odată îi mulţumim din suflet autorului.
Mai găsim în carte articole pe care Petru Lechinţan le-a încredinţat ziarului „Cuvântul Liber" pentru a face cunoscută viaţa municipiului Târnăveni cu toate ale sale, articole pe teme diverse, variate ca şi conţinut, ce reflectă, fără părtinire, realitatea. Aici iese în evidenţă talentul său de jurnalist, de cronicar al locului, care însemnează pe răbojul timpului semnele neuitării veacului pe care-l trăim acum.
Avem aşadar în persoana autorului o frumoasă înmănuchere de talent de povestitor, de jurnalist, de cronicar, toate la un loc făcâdu-l plăcut, util şi necesar pentru noi şi pentru vremea sa, trăită cu toate bunele şi relele acestei lumi.
