Gata cu circoteca de campanie! A-nţărcat bălaia!- au decis legiuitorii, punând piciorul în pragul alegerilor. De data asta, să fie clar: fără afişe mari şi late cât autostrada, fără corturi, steaguri şi pavilioane publicitare, fără ecrane luminoase, baloane, brichete, tricouri, pufoaice, şorţuri de bucătărie, pixuri, cizme de cauciuc cu sigla partidului. Fără găleţi, lopeţi, cazmale, hârleţe, sape, greble, cosoare şi alte unelte de uz agricol şi edilitar. Fără serbări câmpeneşti cu boi şi vaci la proţap. Fără icoane cu chipul vreunui sfânt şi al candidatului-sponsor, de nu ştia bietul alegător cui să i se mai închine (plus că, dacă le întorceai de pe faţă pe verso, rezulta că erau şi calendare - un fel de 3 în 1, ca cafeaua, scuzaţi cacofonia). Fără maşini împopoţonate cu afişe electorale şi prevăzute cu animatori răcnind lozinci mobilizatoare, în crucea nopţii. Fără poze cu candidaţi uriaşi cât Gulliver în ţara piticilor, cocoţaţi pe bloc, pe aprozar, pe căminul cultural, pe stâlpii de telegraf şi pe te miri unde. Fără focuri de artificii (of, şi cât erau ele de colorate, şi ce frumos pocneau, de-ţi săreau timpanele din urechi şi termopanele din balcon, şi cum se pierdeau ele în zarea-ntunecată, şi cum se uita electoratul la ele, ca prostit, şi lat de admiraţie…). Nu tu o sărmăluţă în foi de viţă românească, la caserola de unică folosinţă, şi o porţie de gulaş unguresc, la ceaun - simbol al armoniei interetnice. Nu tu o şapcă, un chipiu, o insignă, acolo, pentru ăla micu'.
…Nimic din toate astea, ce trist! Austeritate şi iar austeritate: cine nu se supune şi cutează a-şi întinde cortul şi catrafusele electorale pe domeniul public riscă amenzi de până la 50.000 de lei. Atenţie: afişele să nu depăşească 500/350 de mililitri… ăăăă… de milimetri, cât despre materialele de propagandă, nu sunt permise decât broşurele şi pliante, ce să şi faci cu ele?
Ce plictiseală! - şi-a zis electoratul, în sinea lui interioară, căscând de să-i crape fălcile.
…Dar nu pentru multă vreme, ştiut fiind că resursele de inventivitate (şi în materie electorală) ale românului nu cunosc margini: monotonia şi plictisul au pierit ca prin farmec întrucât candidaţii s-au adaptat, numaidecât, noilor condiţii de restrişte electorală: inspirat, pesemne, de celebrele versuri ale unui cânticel de muzică lejeră - „nu contează cât de lung am părul, important e cât şi cum gândesc" - un candidat la primăria Clujului şi-a zis că nu contează cât de lung şi lat e afişul, important e ce mesaj (înălţător) transmite el. Aşa se face că s-a gândit să apară pe afiş cu capul în jos, explicând: „N-am picat din cer, ci văd Clujul altfel". Adică, îl vede cu picioarele, şi tot cu ele are de gând să-l administreze, că altă explicaţie e greu de găsit.
În frumosul oraş Galaţi, alegătorii se plimbau, duminica dimineaţa, pe faleza Dunării, când… ce le văzură ochii? Doi moşi burtoşi, îmbrăţişaţi, călare pe ceva care, ori mergea undeva, ori venea de nu se ştie unde. Cin' să fie, cin' să fie? - s-a întrebat populaţia amuzată, scoţând imediat telefoanele mobile, să-i imortalizeze pentru totdeauna. La o privire mai atentă, ce a rezultat? Că erau ditamai primarul municipiului şi preşedintele consiliului judeţean, care se dădeau cu trotineta, într-un dialog direct cu cetăţenii, despre proiectele oraşului, bată-i, să-i bată norocul, ce ne-am mai râs, mai ales că şeful administraţiei judeţene dădea din mâini încoace şi încolo, lateral şi înainte, cei doi crezându-se, cică, pe Titanic…
…Tot din ciclul „Opreşte, Nae, bamporiu", pe Titanic s-a crezut şi edilul din Timişoara, care a făcut o plimbărică electorală cu barca pe Bega, salutând, cu gesturi largi, mulţimea de gură-cască de pe ţărm. „…Pe o mare înspumată, un vapor naviga" - s-au melancolizat, pe loc, cetăţenii de la mal, fluturându-şi batistele înlăcrimate, spre primarul-navigator… Care primar, dacă ar mai fi şi scuipat de la prora bărcuţei, în valurile înspumate ale râului Bega, ai fi jurat că-i Leonardo di Caprio, scuipând, de la prora Titanicului, în valurile înspumate ale Atlanticului.
Sigur, în campanie, s-au înregistrat şi unele aspecte oarecum dramatice, dar, cu sprijinul autorităţilor locale şi al forţelor de ordine, ele s-au încheiat cu bine: după ce a lăsat un bilet de adio la primărie şi unul acasă, în sensul că, pentru el viaţa nu mai are rost, viceprimarul din Corbeanca, actual candidat la funcţia de primar, a dispărut fără urmă. O zi şi o noapte l-au căutat poliţiştii, neamurile şi scafandrii, răscolind crânguri şi zăvoaie, respectiv fundul lacului din localitate… Horror! Edilul, în stare de ebrietate (zic gurile rele), se hodinea, liniştit, trăgând la aghioase în cimitir, unde se retrăsese, probabil, să vadă cu ochii lui cum e la loc cu verdeaţă şi să se adapteze, din timp, noilor condiţii impuse de preconizatul deces. Până la urmă, totul e bine când se termină cu bine (vorba marelui Shakespeare), vicele a fost luat cu targa şi dus la spital, unde şi-a revenit şi a explicat că a fost vorba de „o mică depresie", că prea i s-au adunat toate, şi nici măcar să înoate nu ştie. Şi nici pe la cârciumă n-a dat. Ţara a răsuflat uşurată.
În fine, aparent fără legătură cu campania electorală, dar în toiul ei, dl Zgonea s-a postat pe internet în chip de Zorro, cu pelerină şi mustăcioară aferentă… Îi aşteptăm cu nerăbdare pe Hamlet, Othelo, Platon şi Aristotel.
...Încât, cine zice că n-avem prilejuri de distracţie, cu prilejul alegerilor, acela ori e un posac şi-un morocănos, ori nu-l interesează viitorul unităţilor administrativ-teritoriale ale patriei: alei pietruite în lanul de cucuruz, parcuri pe blocuri, plantaţii de portocali în judeţul Harghita, treceri de pietoni care dau direct în uşa crâşmei, analize gratuite la spitale care nu s-au construit încă, trotuare asfaltate cu pomi cu tot, bazine olimpice în cătune neelectrificate, alte şi alte minunăţii, care ne bucură inimile şi ne umplu sufletele de speranţe…
