Peisajele cu flori ale lui Franco Giannelli sunt, chiar la o fugară privire, de un lirism cald, în relieful blând al unui paradis pierdut.
„Dialog"-ul pe care-l propune prin lucrările sale pictorul italian nu e o simplă înscriere într-un orizont plastic a unor peisaje, ci o abordare dintr-o perspectivă filosofică, cu accente polemice, de revoltă mută, dar şi cu nostalgii nevindecate.
Pentru că pictura lui Franco Giannelli încearcă să recupereze o lume care în realitatea ei imediată şi-a pierdut esenţa, una în care vegetalul pare că-şi diminuează ireversibil consistenţa, în care tradiţionalul e înghiţit de elanurile ieşirii din contingent, în (ne)mântuit azur, ca să-l parafrazez pe Ion Barbu.
Florile lui Franco Giannelli, într-un peisaj al evanescenţei, sunt portrete ale solitudinii, ale liniştii. O pictură de esenţă simfonică, în care par a se articula note muzicale ale unei simfonii a destinului, beethovenian, aducându-l în corespondenţă, succesiv, cu un alt artist al muzicii culorilor, în ritmuri vivaldiene, românul Mihai Bandac, ca şi într-un dialog peste timp cu maestrul său Ciucurencu, cu ascendenţă în Pallady şi în Andreescu.
Într-o imagistică rafinată, cu minimum de mijloace, Franco Giannelli şarjează maximum de expresivitate.
Peisajele sale exclud prezenţa fizică umană, dar sugerează nevoia ei, într-o concordie a umanului cu vegetalul. Pictura lui Franco Giannelli recompune relaţional lumea vegetală cu cea umană. În această expoziţie, cu ajutorul fotografului Louis Guermond, el pune tradiţionalul la temelia ascensiunii şi duratei.
Pictorul recurge la un suport puţin frecventat în pictura postmodernă - lemnul, cel care în pictură pune în valoare culoarea. Peisajele lui Franco Giannelli nu sunt reale, nu ţin de o geografie anume, ele sunt ideale, sunt proiecţia unei lumi care s-a retras în imaginar, ca într-un exerciţiu al protejării, al conservării. Pictura devine astfel memorie a naturii.
Pictura lui Franco Giannelli e o pledoarie ca un semnal de alarmă, o invitaţie la întoarcerea la natură, la energiile ei spirituale.
Câtă natură atâta artă, parcă sugerează în orizontul ei pictura lui Franco Giannelli, dar şi câtă artă atâta natură.
Dialogul artistic propus de pictorul italian iubitorului de artă român este proteic, o invitaţie la redescoperirea naturii pentru a reintra în armonie cu ea.
