Amintiri, amintiri CUM CEDEAZĂ INIMILE FOTBALIŞTILOR

Distribuie pe:

Pe când eram student la Institutul Mecano-Naval din Galaţi, am fost cooptat în conducerea Clubului Sportiv Universitar Ştiinţa Galaţi, cu probleme organizatorice şi administrative, la secţia fotbal. Mă ocupam de tot ceea ce era legat de deplasările echipei, viramente pentru cazare şi masă la hoteluri şi restaurante, bilete de transport pe calea ferată sau cu vaporul la Tulcea sau Sulina, vizarea legitimaţiilor la Federaţie, vizitele medicale, pe care rectorul mă atenţiona să le fac la Medicina Sportivă din Galaţi, astfel încât toţi fotbaliştii să fie în stare de sănătate deplină, să nu avem probleme cu arbitrii, care nu se uitau la fotografia de pe carnet, ci la viza medicală (şi bine făceau!).

Prin anii 1950 - 1957, alta era starea stadioanelor, lipseau ambulanţele, mijloacele de transport, iar preţurile de intrare erau stabilite de fisc. Vorbesc despre anii în care am fost eu student, iar echipa activa în campionatul regional, după care a promovat în divizia C. M-a ferit Dumnezeu să am necazuri. Astăzi, ca şi în trecut, când aflăm că au loc accidentări sau decese pe teren, cum s-a întâmplat la echipa Dinamo, cu Hâldan şi, mai recent, cu Patrick Ekeng, ne gândim că acolo s-au făcut grave greşeli în organizarea cluburilor. Când nu ai fost la faţa locului, nu poţi să îţi dai cu părerea, dar cred că unii trebuie să răspundă. Aşa a fost şi cu Mişa Klain, aşa a fost şi cu jucătorul Rapidului, Vrăbioru, şi cu alţii.

Când am plecat ca absolvent inginer naval şi repartizat la Navrom - Port Brăila, în 1957, am predat la club totul în regulă. Totuşi, am făcut două treburi importante: am reuşit să-l conving pe maestrul meu de la juniorii Avântului Piatra Neamţ, pe antrenorul Ioviţă Iovicin (de prin Târnăveni), să vină la Ştiinţa Galaţi, şi a venit. Am pus ochii şi nu m-am lăsat până nu l-am adus pe Zgardan, student la Geodezie, Măsurători Terestre, de la Iaşi la Galaţi. El învăţa la facultatea gălăţeană, dar fotbal juca la Politehnica Iaşi şi făcea naveta. M-am luptat cu cei de la Poli Iaşi, am ajuns cu „scandalul" până la Federaţie şi la Ministerul Învăţământului, la Bucureşti, dar l-am adus pe Zgardan între ceilalţi jucători buni.

Intrat în meseria marinărească la Brăila, prin anul 1958, mă sună la telefon un amic gălăţean şi îmi spune: „Romane, al tău Zgardan a decedat, ieri, pe teren!". Parcă m-a lovit cineva în cap, era cât pe ce să leşin. Când i-am citit certificatul de la medicina legală, am aflat că la autopsie s-au descoperit anomalii grave, din naştere. Inima îi era mărită şi mult deplasată în dreapta, avea încrucişări de vase şi artere anormale. Se vorbea că Zgardan făcuse încă de copil controale medicale ca sportiv, dar nicăieri nu s-a observat anomalia care i-ar fi impus o viaţă liniştită, fără sport.

În prezent, după ce lui Ekeng i s-a făcut autopsia, s-au constatat aceleaşi anomalii ca şi la Zgardan, deci nici jucătorului african nu i s-a depistat anomalia până la vârsta de 27 de ani, deşi există cabinete medicale excelent dotate. Până a căzut pe teren, Zgardan nu s-a plâns niciodată de vreo boală sau de altă suferinţă.

Lasă un comentariu