Iar diavolul va sta şi va râde

Un pictor a vrut să ilustreze, într-o lucrare a sa, cum merge omul la pierzare. El a reprezentat acolo diavolul care ţinea pe umăr o frânghie şi alerga cât putea de repede spre iad. La celălalt capăt al frânghiei, mai departe, era un om care ţinea cu amândouă mâinile frânghia şi parcă dorea să strige în gura mare să fie scăpat. Un grup de oameni asista la această scenă şi pe feţele şi din gesturile lor, se citea că spuneau:

- Măi, omule, dacă vrei să scapi, lasă frânghia din mână!

Înţelegeţi? Omul nu era legat cu nimic, ci el se ţinea de frânghie şi diavolul îl ducea la pierzare. Aşa se întâmplă cu fiecare din cei care au apucat cu toată puterea lor frânghia păcatelor.

(Din volumul: „DURERI NESPOVEDITE", în curs de apariţie la Editura „VATRA VECHE", Tg.-Mureş)

Lasă un comentariu