Marginalii la scrisoarea candidatului Soós Zoltán

Distribuie pe:

Zilele trecute mi-au parvenit în cutia poştală două scrisori ale domnului Soós Zoltán. Credeam că una este în limba română, dar ambele erau scrise doar în maghiară. Ca să le descifrez conţinutul, a trebuit să mă adresez unei bune cunoscătoare a limbii maghiare, adică unei unguroaice. Deşi pretindea că posedă perfect limba maternă, absolventă a Liceului „Bolyai", traducerea a decurs destul de greoi, dovedindu-se încă o dată că maghiara este o limbă dificilă (un portughez vorbea chiar despre „chineza Europei"). Unul din motivele pentru care românii nu se înghesuie să o înveţe. Cu româna este o altă problemă, pentru că ea face parte din marea familie a latinităţii (italiana, spaniola, portugheza, franceza), de altfel cea mai vorbită de pe continent.

Dacă o luăm în ansamblul ei, scrisorii, ca formulare, nu-i putem reproşa ceva anume. Este concepută în termeni, spunem noi, civilizaţi, dovadă că, în urma insistentelor critici aduse de către ziarul nostru în ultima vreme, liderii minorităţii maghiare „au învăţat", cel puţin în vorbe, să manifeste un oarecare respect faţă de români. Acei „opincari" cu care convieţuiesc de peste un mileniu, dar pe care n-au încetat să-i dispreţuiască, în ciuda faptului că, în decursul vremii, le-au fost scut şi scară în faţa vicisitudinilor, şi de mare ajutor în asigurarea condiţiilor existenţiale, chiar dacă pentru aceasta au fost obligaţi să plătească gestul cu propria libertate, să sufere şi, într-adevăr, au suferit.

Ceea ce aduce nou această scrisoare a domnului Soós este că ea dă de înţeles că sloganul electoral folosit „Să eliberăm oraşul!" nu se referă la o anume epurare etnică a românilor, ca pe vremuri(„Plecaţi acasă, opincarilor!"), cum se credea iniţial, ci la eliberarea acestuia doar de corupţi. O întoarcere „ca la Ploieşti". Să-i credem, totuşi! Un gest foarte nobil, de altfel, numai că şi aici domnia sa ar trebui să fie mai explicit, pentru a nu se crea din nou confuzii. Adică este vorba doar de corupţii români? Sau de toţi corupţii? Pentru a nu se înţelege că doar cu românul ar fi „soră" corupţia. O altă întrebare ce se pune este: dacă domnia sa va face doar pe justiţiarul, în atare situaţie, va mai avea suficient timp să se ocupe şi de problemele administrativ-gospodăreşti ale oraşului, care nu sunt nici uşoare şi nici puţine? Sau, ca muzeograf-şef, are înclinaţie spre aşa ceva? Pentru că administrarea unui oraş nu este o simplă joacă.

Domnul Soós Zoltán afirmă, în scrisoare, că doreşte să fie, în cele din urmă, primarul tuturor etniilor din oraş. Bănuim, şi al românilor majoritari, pentru că, în afară de unguri (45 la sută), am mai rămas doar noi, românii (52 la sută), şi ţiganii (2,5 la sută), în procente total diferite. Cu toate că Târgu-Mureş înseamnă România, că românii sunt majoritari, n-a catadicsit să scrie o vorbă în româneşte, deşi româna este limba oficială a statului în care ne-am putea înţelege, şi căreia domnia sa ar trebui să-i recunoască întâietatea. Sinceri să fim, am crezut că una din cele două scrisori este redactată în limba română, ca respect faţă de destinatarul căruia i se adresa. Oficial, ca de la cetăţean al României, la cetăţean al României. Sunt amănunte care spun multe, despre intenţiile domnului Soós, dacă va ajunge la cârma Primăriei. Dacă, astăzi, sub guvernarea lui Florea, maghiarii se bucură de atâtea şi atâtea facilităţi, cu nimic mai puţine decât românii, tare ne este teamă că, sub bagheta domnului Soós et Comp., românii vor fi obligaţi să privească la edificiul Primăriei de pe celălalt trotuar.

Din câte am înţeles din scrisoare, dacă traducerea a fost corectă, domnul Soós reproşează actualului primar faptul că municipiul Târgu-Mureş se află în urma oraşelor Braşov şi Cluj-Napoca. El s-a aflat întotdeauna, şi pe vremea comuniştilor, în această ipostază faţă de cele două. Că acum lucrurile stau mai prost decât altădată, şi dacă domnul Soós ar fi sincer, ar putea căuta vina principală în propria ogradă, fiind recunoscută blocada constantă a consilierilor UDMR, din toate cele patru legislaturi (din care şi domnia sa face parte), pentru marile proiecte de investiţii, pentru compromiterea administraţiei Florea. Din cauza lor, şi a unor miniştri de-ai lor, n-a putut fi sistematizată corespunzător circulaţia rutieră din municipiu, pentru descongestionarea traficului, n-au putut fi demarate lucrările la centurile de ocolire de atâta vreme preconizate. Şi multe altele. Iar dacă stăm să comparăm timpul de şedere în fotoliul de primar cu realizările celor trei primari aleşi după 1992: Nagy Victor Gyõzõ (1992-1996), Fodor Imre (1996- 2000), Dorin Florea (2000-2016), de departe, cel mai productiv şi mai implicat a fost primarul Dorin Florea, de a cărui strădanie, împreună cu echipa sa, se leagă toate realizările postdecembriste din municipiu. Şi chiar dacă, din punct de vedere economic, municipiul Târgu-Mureş nu este nici Cluj-Napoca, nici Braşov, oraşul nostru are suficiente domenii în care le depăşeşte pe celelalte. Să avem în vedere faptul că Dorin Florea, ca prefect (1996-2000), apoi ca primar, din 2000 încoace, a fost, printre altele, înfăptuitorul celui mai grandios proiect postdecembrist care s-a derulat în ţară, începând din toamna lui 1999, şi care a vizat emanciparea într-un timp record a oraşelor şi localităţilor judeţului, dintre care cel dintâi a fost municipiul Târgu-Mureş. Prin înfiinţarea, prin Ordin al prefectului, în septembrie 1999, a Comisiei mixte judeţene pentru asigurarea curăţeniei, ordinii şi liniştii publice, al cărei preşedinte a fost domnia sa, cu implicarea foarte serioasă a tuturor conducătorilor serviciilor deconcentrate, a fost demarată o adevărată „bătălie în marş" pentru înlăturarea dezordinii şi a harababurii care se instalaseră în toate localităţile judeţului după evenimentele din 1989, şi care au cunoscut o proliferare de temut sub administraţiile anterioare. Cu eforturi deosebite li s-a impus agenţilor economici, unităţilor de alimentaţie publică, cetăţenilor, un cadru de viaţă şi organizatoric, de manifestare civilizată, bazat pe cei trei piloni ai săi: curăţenie, ordine şi linişte. S-a dus o luptă puternică împotriva haitelor de câini vagabonzi, ce sufocau oraşul, pentru curăţirea acestuia de gunoaie şi educarea cetăţenilor în spiritul păstrării acesteia, pentru eliberarea oraşului de vacarmul decibelilor degajaţi de folosirea abuzivă a instalaţiilor de promovare a muzicii, şi multe altele. S-au desfiinţat baruri şi s-au destructurat găşti, mafiote. Toate acestea, în interesul cetăţeanului, al bunei convieţuiri, a unui climat de viaţă sănătos şi civilizat. Ambianţă pe temelia căreia s-a construit mult şi multe. În urma acestui efort, care a implicat multă consecvenţă şi dăruire, municipiul Târgu-Mureş a ajuns, mai devreme, şi înaintea multor altor oraşe ale ţării, o oază de linişte şi frumuseţe, admirat pentru nota sa de civilizaţie, deopotrivă de vizitatorii din ţară şi străinătate. Un beneficiu enorm nu numai în seama unora şi a altora, ci a populaţiei întregului oraş. Ca părtaşi direcţi şi nemijlociţi la grandiosul proiect, am cunoscut nu numai etapele, ci şi zbaterile pentru înfăptuirea lui. Zbateri deloc uşoare, din ecuaţia cărora a lipsit, din păcate, aportul consistent, ce se cuvenea, al presei maghiare, la îndemnul deloc productiv al liderilor acestora, mereu cu gândul doar la tablele bilingve şi la separatism, la modul în care să-l saboteze pe Dorin Florea, pentru că e Dorin Florea. Adevărul este că, în cei 16 ani de administraţie, primarul Dorin Florea şi echipa sa au construit masiv în toate direcţiile, şi în toate compartimentele vieţii economice, culturale, ştiinţifice, administrativ-gospodăreşti, iar viaţa târgumureşeanului, fie el român sau maghiar, s-a schimbat radical, în bine. Microclimatul convieţuirii etnice este, de asemenea, un barometru de bun augur.

Atmosfera de şantier ce se degajă din oraş de câţiva ani încoace dovedeşte că primarul Dorin Florea, împreună cu echipa sa, mai are încă multe de făcut şi de pus la punct, majoritatea proiectelor fiind finanţate din bani europeni. Oraşul înfloreşte de la an la an şi prinde aripi noi de la o zi la alta. Dovadă că suntem pe drumul cel bun, iar avântul abia de acum începe. Desigur, nu putem spune că totul e deja ca la carte, dar, cu sprijinul nostru de voinţă, uneori chiar critic, multe se pot îndrepta şi perfecţiona. Esenţial este ca, în conlucrarea noastră, români sau maghiari fiind, locuitori ai acestei urbe, să dăm dovadă de înţelegere şi bună-credinţă. Să privim lucrurile prin prisma realităţii, şi „să dăm Cezarului ceea ce este al Cezarului."

Viaţa şi realităţile pe care le trăim dovedesc, fără putinţă de tăgadă, că municipiul Târgu-Mureş a ajuns, de o bună bucată de vreme, pe mâini bune. Putem spune că gospodarii sunt „la ei acasă." Apreciindu-le valoarea, să-i sprijinim, deci, ca oameni pe deplin responsabili pentru destinele noastre şi ale oraşului, acordându-le, fiecare dintre noi, români sau maghiari, prin vot, desigur (şi aceasta chiar pe 5 iunie), încrederea pe care o merită.

Lasă un comentariu