PSALTIREA DE LA BĂLGRAD (1651)

Distribuie pe:

Anul Domnului 2016 a fost declarat, de Sfântul Sinod al Bisericii Ortodoxe Române, „Anul omagial al educaţiei religioase a tineretului ortodox" şi „Anul comemorativ al Sfântului Ierarh Antim Ivireanul şi al tipografilor bisericeşti din Patriarhia Română". În acest context o altă lucrare de seamă în istoria tipăriturilor bisericeşti, şi nu numai, o reprezintă „Psaltirea de la Bălgrad", din 1651.

Tipografia vechii cetăţi a Bălgradului s-a remarcat ca deschizătoare de drumuri pe linia transpunerii şi imprimării, în secolul 17, a textelor sfinte în limba română.

În contextul situaţiei politice şi sociale de atunci, când procesul de calvinizare a românilor transilvăneni era în plină desfăşurare, lucrarea vrednicului mitropolit Simion Ştefan, „Psaltirea" de la Bălgrad, avea să constituie, în 1651, un adevărat catehism ortodox, psaltirea adresându-se unui spectru larg de cititori. Tălmăcirea Psaltirii se datorează aceluiaşi grup de cărturari aflaţi sub grija mitropolitului Simion Ştefan, care au lucrat şi la „Noul Testament" de la Bălgrad, apărut în 1648.

Lucrarea se prezintă cititorilor ca o carte veche românească al cărei text de o frumuseţe şi valoare deosebită este de necombătut. Alături de „Noul Testament", şi această lucrare reprezintă o parte din tezaurul liturgic românesc, dar şi un monument de limbă şi cultură românească.

Ca particularitate a acestei lucrări, putem aminti „fidelitatea faţă de originalul ebraic şi claritatea textului românesc". Mihai Moraru scrie referitor la această lucrare: „Prin marcarea cuvintelor care lipseau din textul ebraic, Psaltirea de la 1651 se distanţează substanţial de tot ceea ce se realizase până atunci în spaţiul post-bizantin".

Încheiem cu cuvintele marelui istoric Nicolae Iorga: „Din cuprinsul aşa de felurit al Vechiului Testament nu e nici o carte care să poată potrivi mai mult, pentru nevoile, pentru durerile şi nădejdile fiecăruia ca Psaltirea. În cei 150 de psalmi se află tot sufletul omenesc în întoarcerea lui asupra sa însuşi şi în avântul plin de sfială şi de temere către puteri mai mari decât dânsul".

Lasă un comentariu