Un prieten al unui paralitic trebuia să facă un drum la Ierusalim. Aflând aceasta, paraliticul l-a rugat aşa:
- Dacă mergi acolo, negreşit să-mi iei o bucată din Sfânta Cruce, că am auzit că prin aceasta s-au făcut mii şi mii de minunate vindecări…
- Sigur, prietene, voi căuta să-ţi aduc, i-a spus tânărul, după care a plecat la drum.
Numai că fiind prins cu negustoria şi cu alte probleme a uitat cu totul de prietenul său paralizat. Având drum lung până acasă şi având timp să se gândească la una şi la alta tânărul îşi aduse aminte şi de paralitic. Dar ce să mai facă? Ierusalimul era hăt, departe, astfel că se opri undeva pe drum, rupse o bucată de lemn dintr-un gard şi pe aceea mai târziu i-a dat-o prietenului său.
Paraliticul văzând bucata de lemn a strâns-o la piept şi era nedespărţit de ea. Şi rugându-se fierbinte şi cu lacrimi a început încet-încet să-şi revină din boala sa, iar peste o vreme s-a ridicat din patul său spre slava lui Dumnezeu, făcându-se sănătos.
Iar prietenul său nici până în ziua de azi nu i-a spus că aceea nu era bucată din Sfânta Cruce, bucurându-se în taină de cât de mare este puterea credinţei în Bunul Dumnezeu.
Din volumul: „DURERI NESPOVEDITE", în curs de apariţie la Editura „VATRA VECHE", Tg.-Mureş
