Eveniment editorial de excepţie la Universitatea „Petru Maior"

Graţie unei intense şi - după cum avea să se dovedească - pe deplin justificate mediatizări în „Cuvântul liber", lansarea, la Târgu-Mureş, a volumului Istoria unei trădări naţionale - Tratatul cu Ucraina, al prof. univ. dr. Tiberiu Tudor, s-a dovedit a fi nu doar un eveniment editorial, ci şi unul de conştiinţă civică şi elevată ţinută academică.

„Constat un record de asistenţă, dovadă că provocările istoriei recente, dedicate problemei naţionale, suscită interes, în continuare, iar conştiinţa naţională rămâne o forţă, în numele căreia ne autodefinim", s-a adresat prof. univ. dr. Cornel Sigmirean publicului din incinta arhiplină a Sălii de lectură a Universităţii „Petru Maior" din municipiu, vineri, 20 mai.

Sintetizând, cartea este o cronică a ceea ce autorul, dar şi o bună parte a specialiştilor şi a publicului consideră „un act de trădare naţională": la 7 iulie 1997, cu 65 de voturi pentru, 50 contra şi 3 abţineri, Senatul României ratifica Tratatul cu Ucraina, România recunoscând, astfel, dreptul de succesiune al noul stat artificial, creat în 1991, asupra unor teritorii româneşti ocupate prin forţă de fosta Uniune Sovietică. La data votării acestui document, preşedinte al Senatului era Petre Roman, ministru de Externe - Adrian Severin, iar preşedinte al României - Emil Constantinescu. Motivul invocat: invitarea României de a adera la NATO. Or, după cum s-a dovedit ulterior, considerentele aderării erau de natură geopolitică şi fără vreo legătură cu semnarea Tratatului.

„Validarea Tratatului - puncta dr. Tiberiu Tudor într-un interviu - a fost obţinută de către Putere printr-o amplă manipulare a societăţii româneşti, exprimând voinţa de cabinet a unei camarile, şi nu voinţa poporului român, care ar fi trebuit larg consultat, eventual printr-un referendum, într-o problemă de asemenea anvergură".

„Cartea - nota, din perspectiva cercetătorului istoric, acad. dr. Florin Constantiniu - „dezvăluie gravele erori săvârşite de factorii decizionali ai ţării în desfăşurarea negocierilor şi în redactarea Tratatului, precum şi de parlamentarii chemaţi să-l ratifice".

În cadrul discuţiilor de la Universitatea „Petru Maior", moderate de dr. Mihaela Boloş, s-a conchis, în esenţă, că, dincolo de necesitatea sau inutilitatea lui în scopul vizat, Tratatul cu Ucraina a reprezentat cea mai gravă eroare de politică externă a României de după cel de Al Doilea Război Mondial, prin modul de negociere, într-un climat de confuzie, lipsă de transparenţă şi presiuni exercitate de factorii de decizie de la acea vreme.

Amănunte despre atmosfera ce a dominat scena politică a momentului au fost furnizate de prof. univ. dr. Vasile Dobrescu, fost senator în Parlamentul României, „martor ocular" al evenimentelor şi autor al unei intervenţii parlamentare cu valoare de avertisment, ignorată, din păcate, în graba suspectă în care s-a procedat la adoptarea, „într-un fel de taină politică", a unei decizii ce a marcat, pentru prima dată în istorie, cedarea, de bunăvoie, de către un guvern român, a unor părţi din teritoriul naţional.

„Care erau raţiunile cedărilor ruşinoase, adevărat atentat la demnitatea naţională, atâta timp cât neamul românesc n-a recunoscut, niciodată, ocuparea vreunei părţi, acele ciuntiri de graniţe, nici măcar vremelnice, din teritoriul naţional? Totul s-a făcut, în 1997, dirijat, după anumite scenarii abracadabrante din culise, fără a fi condamnat, cum ar fi fost firesc, Pactul Ribbentrop-Molotov şi consecinţele lui - raptul teritorial" - a tranşat, la rândul său, scriitorul Lazăr Lădariu, redactor-şef al cotidianului „Cuvântul liber", membru, la acea vreme, al Camerei Deputaţilor şi semnatar a nenumărate şi documentate materiale de presă pe acest subiect.

Dincolo de valoarea ei juridică şi istorică, au remarcat vorbitorii, lucrarea prof. dr. Tiberiu Tudor trage un serios semnal de alarmă privind necesitatea coagulării şi polarizării forţelor naţionale în jurul unui ideal comun: „Naţionalismul românesc - afirmă autorul - trebuie să iasă din fragmentarea politicianistă, să devină o mişcare naţională de cultivare a spiritualităţii unitare a românilor de pretutindeni, manifestându-şi, în acelaşi timp, forţa şi vocaţia europeană".

Prof. dr. Tiberiu Tudor este fizician, membru de onoare al Academiei Oamenilor de Ştiinţă din România, fondator, în 1997, al Forumului Civic Naţional Român.

Lasă un comentariu