O poveste ne spune istoria unui oarecare pe nume Nicolae. Acesta locuia pe malul unui râu. Într-o seară, pe când se întorcea acasă după o zi lungă de trudă, își imagina ce ar face dacă ar fi bogat. Și cum mergea, a lovit cu piciorul o pungă de piele care părea plină cu pietre. Cu mintea aiurea, a ridicat punga și a început să arunce pietrele în apă. „Când voi fi bogat, își zicea în sine, voi avea o casă mare." Și a mai zvârlit o piatră în apă. „Eu și soția vom avea servitori și bucate alese și multe lucruri frumoase." Și tot așa, până când în pungă nu a mai rămas decât o piatră. Și cum rotea piatra între degete, o rază de soare a căzut pe ea și a făcut-o să strălucească. Nu pietre obișnuite, ci nestemate a aruncat Nicolae în apă, în timp ce visa la bogății imaginare!
În concluzie, îndemn și eu pe oricine: deschide ochii, timpul trece…că-i plină lumea de gură-cască!
Din volumul DURERI NESPOVEDITE, apărută la Editura „Vatra Veche", Târgu-Mureș
