În sfârşit, o voce de la UDMR menită să ne dea speranţe

Distribuie pe:

Sincer să fiu m-a impresionat în mod deosebit luarea de poziţie a consilierului UDMR, dr. Benedek István, la ultima şedinţă a Consiliului Local Municipal Târgu-Mureş, cu prilejul încheierii activităţii sale legislative. Am înţeles, de asemenea, că, domnia sa a pus punct activităţii politice, cel puţin în formula de consilier, practicată din 1989 încoace. Printre dezamăgirile şi speranţele domniei sale, rostite cu această ocazie, după ce s-a derobat de haina de politician, rămânând doar cu cea de cetăţean responsabil al urbei, ne-a fost dat să auzim o declaraţie pe care o aşteptam, din această zonă, de foarte multă vreme, de prin anii '90 încoace. Iată esenţa acestui mesaj: „În viitor acest oraş să nu mai fie împărţit în două!" O vorbă testamentară extraordinară, un mesaj menit să stopeze agresiunea şi confruntarea, să topească orice îngheţ şi să genereze acea căldură omnipotentă, de care au nevoie pentru a creşte şi se dezvolta nu numai celelalte vieţuitoare, ci şi comunităţile umane. Ceea ce ne întrebăm noi, este dacă acest mesaj, venit din partea unei remarcabile personalităţi ştiinţifice, va fi începutul dezgheţului mult aşteptat, în relaţiile dintre românii şi maghiarii târgumureşeni. Relaţii care, mai ales în timpul alegerilor locale, se acutizează nepermis de mult, prin grava greşeală pe care o săvârşim, cu toţii, de a ne dori fiecare, ca primar, un ins din etnia proprie, fără a ne gândi dacă este suficient acest lucru, pentru a construi ceva durabil pentru comunitate. Dacă în cazul românilor acest imbold este generat, dintr-un sentiment de teamă, la maghiari, el are valenţe mult mai puternice izvorâte din dorinţa de a domina cu orice preţ. Slăbiciuni şi nelinişti, mai mari sau mai mici, şi de o parte şi de alta, care de fapt nu aduc nimic bun, dar care ne marchează viaţa în rău, motiv pentru care ele ar trebui eliminate, prin recâştigarea încrederii reciproce, a unora în ceilalţi.

Maghiarii târgumureşeni de bună credinţă cred că sunt de acord că românii sunt mai aplecaţi spre găsirea unei căi de mijloc, de conciliere electorală, şi acest lucru este dovedit de riscantele lor încercări de a-şi pune mai mulţi candidaţi la fotoliul de primar, nu doar unul singur. Acest lucru s-a petrecut mereu din 1992 încoace, în timp ce UDMR a mers tot timpul pe unul, cu o singură excepţie. Bunăoară, ca să dăm un singur exemplu, în anul 2000, pe scena politică târgumureşeană, candidatul Dorin Florea s-a confruntat, în primul tur, cu 13 candidaţi, dintre care doar unul era maghiar. Democratizarea electorală a bătut atâta vreme pasul pe loc, şi continuă să bată, datorită poziţiei inflexibile, iniţial a UDMR, şi apoi şi a celorlalte formaţiuni politice etnice, care obligă populaţia maghiară a municipiului Târgu-Mureş la practicarea votului etnic. O formulă pe cât de retrogradă pe atât de periculoasă, de degradantă chiar, prin ideea de separatism pe care o vehiculează şi care feliază, din punct de vedere etnic, oraşul în două. Din cauza acestor practici, în peisajul public se operează prea des cu formulele: „acesta-i român", „acesta-i maghiar", în loc de cea normală, de târgumureşean.

Din păcate, deşi s-au scurs ceva ani de democraţie, lucrurile nu s-au îmbunătăţit, şi nici nu se va întâmpla acest lucru atâta vreme cât marea parte a maghiarimii târgumureşene va trebui să „respire" prin porii lui Tökés Lászlo, Izsák Balázs şi a altor extremişti, cărora nu le place nici îi ruptul capului traiul alături de români, ca şi când lucrul acesta, al „mariajului", s-ar întâmpla doar de azi de ieri, nu de mai bine de o mie de ani. De unde atâta greaţă şi nelinişte, Dumnezeu ştie! Poate că în atare situaţie, maghiarii, în general, şi cei târgumureşeni, în special, îi vor da dreptate doctorului Benedek István, care prin spusele, pline de umanism şi înţelepciune, va rămâne cu siguranţă, în analele istoriei, drept pildă şi pentru generaţiile viitoare. Subscriu din toată inima însufleţitorului mesaj, pentru că a tânji după o viaţă prosperă şi liniştită este firesc şi normal, atât pentru maghiarii cât şi pentru românii târgumureşeni. Iar cel mai bun lucru ar fi ca, într-adevăr: „În viitor, acest oraş să nu mai fie împărţit în două!" Şi aceasta s-ar putea realiza prin voinţa majorităţii comune, chiar din acest an, începând cu data de 5 iunie.

Cei care vor citi aceste rânduri: români, dar mai ales maghiari, se vor întreba desigur: Ce vrea să spună autorul? Încotro bate? Răspunsul este simplu: renunţarea, în Târgu-Mureş, la votul etnic şi introducerea valorii personale dovedite, drept criteriu de apreciere şi selecţie a oricărui demnitar, în speţă primar. Atunci se naşte o altă întrebare: „Bine, bine, voi, românii îl aveţi pe Florea..."! Într-adevăr, Florea a fost cândva al românilor, dar acum nu mai este. El este al târgumureşenilor, şi lucrul acesta îl simt şi o parte din românii care-l contestă, dar şi majoritatea maghiarilor târgumureşeni care nu pot să nu recunoască şi „mâna edilului-şef" în îndeplinirea multor deziderate pe plan local. Cu alte cuvinte, prin ceea ce a întreprins Dorin Florea în cele patru legislaturi în această urbe, el şi-a câştigat dreptul de a fi primarul tuturor târgumureşenilor.

Din păcate nu poţi utiliza aceleaşi judecăţi de valoare în cazul candidatului Soós Zoltán, care, nici mai mult nici mai puţin, şi-a propus de la bun început, să elibereze oraşul, de Dumnezeu ştie de cine. De români? De ţigani? Pentru că doar noi am mai rămas. De corupţi este mai greu. Iar dacă coroborăm acest slogan cu ceea ce în decursul anilor s-a mai întâmplat prin urbe, cu alte lozinci şi slogane incitatoare: „Plecaţi acasă opincarilor!; Voi dormiţi în patul nostru!; Ţinutul secuiesc nu-i România!" şi multe altele, care de care mai ameninţătoare şi jignitoare la adresa românilor, putem vedea încotro bate vântul domniei sale. Dacă în oraş ai un primar, căruia îi stă mai mult capul la cum să pună la cale o epurare etnică, decât să facă viaţa întregii comunităţi mai civilizată, mai prosperă, iar în coaste pe alde Csibi Barna, care ne arată, simbolic, deocamdată, prin păpuşa Avram Iancu, ce-i poate aştepta pe români, sau pe Szöcs Zoltán şi Beke István, dornici chiar de acte de terorism, care plănuiesc chiar să arunce în aer o conductă de gaz, ca şi când de la ea s-ar alimenta doar românii, putem avea imaginea grijii faţă de cine va urca peste puţin timp în fotoliul de primar al Târgu-Mureşului.

Dacă este, să zicem, ca între două rele să alegem răul cel mai mic, credem că suntem în asentimentul celor capabili să judece la rece şi cu capul pe umeri că Dorin Florea este omul care ni se potriveşte perioadei pe care o traversăm. Şi pentru a dovedi acest lucru nu este nevoie de prea multă vorbă. Evoluţia urbei, climatul de civilizaţie şi de bună convieţuire care s-a instalat, şi pe care unii ar dori să-l arunce în aer, sunt suficiente argumente pentru a-l reînvesti, democratic şi electoral, în funcţia de primar. O garanţie care ne va permite în anii care urmează să reflectăm mai pe îndelete la destinul acestui oraş-problemă, unic în felul său în ţară, dar care poate fi transformat prin voinţa alegătorilor de ambele etnii, „dacă acesta nu va mai rămâne împărţit în două", într-un model european de convieţuire interetnică.

 

Lasă un comentariu