Pentru apicultorii mureşeni sezonul apicol din acest an a debutat extrem de nesatisfăcător, nopţile reci şi ploile din perioada înfloritului la rapiţă şi salcâm au influenţat negativ cantitatea de nectar. Dacă la rapiţă, cultivată în acest an pe 4.000 de hectare în judeţul Mureş, a fost un cules modest de până la 5 kg/familie, o miere valoroasă care se zahariseşte rapid, în câteva zile; la florile de salcâm culesul a fost modest, câteva sute de grame pe familia de albine în zilele însorite. Apicultorii profesionişti, care practică stupăritul pastoral, sunt dezamăgiţi de cules în bazinele melifere din sudul ţării. Practic au fost nevoiţi să asigure hrăniri suplimentare pentru salvarea familiilor de albine. Prin urmare, în acest an mierea de salcâm va fi o marfă rară, mai scumpă faţă de anii trecuţi.
Lipsa culesului şi vremea capricioasă a favorizat şi favorizează în continuare două fenomene păguboase pentru familiile de albine: roirea şi furtişagul. Pentru a preveni roirea naturală, de multe ori roiul nu poate fi prins de apicultor, fiind o pierdere însemnată, sunt recomandate roiurile artificiale, prin stolonarea familiilor puternice - ridicarea din stup de rame cu botci de matcă şi puiet şi transferarea lor în stupi goi. Familiile noi se vor hrăni cu sirop din urzici, sunătoare, mentă, coada şoricelului, salvie şi periodic li se vor adăuga rame noi pentru clădit. Eventual, pentru întărirea familiilor de albine, să ajungă puternice la intrarea în iarnă, se vor adăuga rame cu puiet de la alte familii din stupină.
În combaterea furtişagului la albine o atenţie deosebită trebuie să acorde, în special, tinerii apicultori. Cei cu experienţă cunosc procedeele de evitare a acestui fenomen, capabil să distrugă o întreagă stupină.
Furtul la albine, furtişagul în limbajul de specialitate, reprezintă o particularitate biologică a tuturor albinelor. Albinele dedate la furtişag acţionează asemenea unor bande organizate de hoţi.
Fenomenul apare, în special, în perioadele lipsite de cules, cum sunt cele din acest an, şi se manifestă prin atacarea familiilor slabe, bolnave sau fără matcă de către familiile puternice, cu scopul de a le lua proviziile de miere. Atâta timp cât albinele găsesc flori şi nectar din belşug, ele nu caută alte căi de a-şi mări rezervele de hrană. Albinele hoaţe se apropie de stupul străin într-un zbor pendulat, căutând o cale de pătrundere. La ieşirea pe urdiniş au guşa plină de miere, sunt mai greoaie şi cu picioarele adunate sub abdomen. Există furtişag liniştit fără ca familiile de albine atacate să opună rezistenţă albinelor hoaţe, acestea reuşind să intre în stup fără să fie controlate. Acest fenomen apare de regulă pe vreme rece, când zborul albinelor este slab şi se recunoaşte foarte greu. Furtişagul violent se manifestă prin atacul stupilor de grupuri mari de albine, în mod organizat, albinele hoaţe căută să intre în stup şi să omoare matca, dezorganizând toată activitatea coloniei. Furtişagul violent poate cuprinde întreaga stupină, fără ca familiile atacate să reuşească să se apere, fiind distruse în scurt timp.
Furtişagul poate fi provocat de neglijenţa apicultorilor care nu iau măsuri de prevenire, lăsând deschis stupul prea mult timp, expun fagurii din stupină, picură miere după încetarea culesului, recoltează mierea după încetarea culesului, menţin stupii cu urdinişul prea mare, fac în timpul zilei hrăniri suplimentare cu sirop din plante mirositoare, au în stupină stupi neetanşaţi corespunzător.
Când se constată furtişagul se va trece de urgenţă la micşorarea urdinişului încât să permită trecerea a doar 1-2 albine. Locurile de acces se vor unge cu petrol, albinele hoaţe se vor pulveriza cu un jet de apă. În caz de atac masiv, stupii se vor ţine câteva zile în pivniţe reci sau se vor muta pe altă vatră la minimum 2 km. Cea mai bună măsură de prevenire este legată de întreţinerea în stupină a familiilor puternice, care nu pot fi atacate.
