Maria I. Bogdan, „Dorurile sufletului meu"

Distribuie pe:

Îmi trec prin minte o mulţime de gânduri*).....Cel dintâi este despre şi cu... mama mea! Despre braţele şi zâmbetul ei, despre răbdarea, toleranţa şi înţelegerea ei.... despre.... dragoste! Azi mi-aş dori să pot strânge şi cuprinde în braţe şi în minte toate dorurile, fricile, aşteptările şi... dezamăgirile ei. O fac în acest fel, aşternând în faţa dumneavoastră întreg sufletul meu! Pentru că am învăţat de la dânsa că... dragostea este un sentiment profund, care ne face de multe ori să aducem curcubeul şi, deopotrivă, soarele în viaţa noastră, chiar şi atunci când în suflet se declanşează furtuna! Am învăţat că dragostea ne schimbă zâmbetul, ne modelează şi ne transformă în oameni minunaţi. Dragostea ne face mai buni, mai toleranţi, mai îndelung răbdători...

MULŢUMESC mamei mele, acolo în ceruri unde se află şi de unde ştiu că mă veghează în tot ce fac, pentru aceste învăţături, îi mulţumesc pentru dragostea care mi-a insuflat-o mereu pentru oameni, pentru tradiţii şi obiceiuri, pentru frumuseţea costumului popular şi, totodată, pentru mândria de a-l purta, pentru curajul şi demnitatea de a transmite mai departe, valori dragi sufletului ei şi al meu.

Mulţumesc lui Dumnezeu pentru această şansă, pentru oamenii care au fost în viaţa mea, dar, mai ales, pentru cei care au rămas lângă mine...... mulţumesc familiei mele şi, totodată, ansamblului „Dor Solovăstrean", a doua mea familie!!!

Aceleaşi mulţumiri le aduc şi prietenei mele de suflet Sorina Pescăruş, care, în decursul a treizeci de ani, a fost alături de mine în toate momentele vieţii şi mi-a cunoscut toate trăirile sufletului.

 

*) Cuvântul autorului la volumul „Dorurile sufletului meu", Editura Nico, 2016 

Lasă un comentariu