Odată, îngerul morții a fost trimis de Dumnezeu la un om.
- Bună ziua, omule! Sunt „Moartea" și am venit să te iau.
- Bine ai venit, soro, de când te aștept!
- Cum, nu-mi ceri să te mai las, așa cum au făcut toți până acum?
- Nu! Te aștept și vreau să mă iei, căci nu mai am nimic care să mă lege de pământ. Iubirea i-am dat-o lui Dumnezeu, copiilor și semenilor mei. Bunurile mele le-am împărțit demult între copiii mei și între semenii săraci. Suferința am unit-o cu cea a lui Hristos pentru mântuirea lumii și a mea. Iar apropiații și prietenii mei au plecat demult la Domnul și simt că Iisus mă chemă ca să întregim familia.
- Acum înțeleg, i-a spus îngerul morții, de ce mă aștepți și nu te tânguiești ca ceilalți. Și cum omul nostru era ușor ca fulgul, îngerul morții l-a dus direct lângă Domnul Iisus.
Din volumul DURERI NESPOVEDITE, apărută la Editura „Vatra Veche", Târgu-Mureș
