Marginalii la scrisoarea candidatului Soós Zoltán

Zilele trecute mi-au parvenit în cutia poștală două scrisori ale domnului Soós Zoltán. Credeam că una este în limba română, dar ambele erau scrise doar în maghiară. Ca să le descifrez conținutul, a trebuit să mă adresez unei bune cunoscătoare a limbii maghiare, adică unei unguroaice.

Dacă o luăm în ansamblul ei, scrisorii, ca formulare, nu-i putem reproșa ceva anume. Este concepută în termeni, spunem noi, civilizați, dovadă că, în urma insistentelor critici aduse de către ziarul nostru în ultima vreme, liderii minorității maghiare „au învățat", cel puțin în vorbe, să manifeste un oarecare respect față de români. Acei „opincari" cu care conviețuiesc de peste un mileniu, dar pe care n-au încetat să-i disprețuiască, în ciuda faptului că, în decursul vremii, le-au fost scut și scară în fața vicisitudinilor, și de mare ajutor în asigurarea condițiilor existențiale, chiar dacă pentru aceasta au fost obligați să plătească gestul cu propria libertate, să sufere și, într-adevăr, au suferit.

Ceea ce aduce nou această scrisoare a domnului Soós este că ea dă de înțeles că sloganul electoral folosit „Să eliberăm orașul!" nu se referă la o anume epurare etnică a românilor, ca pe vremuri(„Plecați acasă, opincarilor!"), cum se credea inițial, ci la eliberarea acestuia doar de corupți. O întoarcere „ca la Ploiești". Să-i credem, totuși! Un gest foarte nobil, de altfel, numai că și aici domnia sa ar trebui să fie mai explicit, pentru a nu se crea din nou confuzii. Adică este vorba doar de corupții români? Sau de toți corupții? Pentru a nu se înțelege că doar cu românul ar fi „soră" corupția. O altă întrebare ce se pune este: dacă domnia sa va face doar pe justițiarul, în atare situație, va mai avea suficient timp să se ocupe și de problemele administrativ-gospodărești ale orașului, care nu sunt nici ușoare și nici puține? Sau, ca muzeograf-șef, are înclinație spre așa ceva? Pentru că administrarea unui oraș nu este o simplă joacă.

Domnul Soós Zoltán afirmă, în scrisoare, că dorește să fie, în cele din urmă, primarul tuturor etniilor din oraș. Bănuim, și al românilor majoritari, pentru că, în afară de unguri (45 la sută), am mai rămas doar noi, românii (52 la sută), și țiganii (2,5 la sută), în procente total diferite. Cu toate că Târgu-Mureș înseamnă România, că românii sunt majoritari, n-a catadicsit să scrie o vorbă în românește, deși româna este limba oficială a statului în care ne-am putea înțelege, și căreia domnia sa ar trebui să-i recunoască întâietatea. Sinceri să fim, am crezut că una din cele două scrisori este redactată în limba română, ca respect față de destinatarul căruia i se adresa. Oficial, ca de la cetățean al României, la cetățean al României. Sunt amănunte care spun multe, despre intențiile domnului Soós, dacă va ajunge la cârma Primăriei. Dacă, astăzi, sub guvernarea lui Florea, maghiarii se bucură de atâtea și atâtea facilități, cu nimic mai puține decât românii, tare ne este teamă că, sub bagheta domnului Soós et comp., românii vor fi obligați să privească la edificiul Primăriei de pe celălalt trotuar.

Din câte am înțeles din scrisoare, dacă traducerea a fost corectă, domnul Soós reproșează actualului primar faptul că municipiul Târgu-Mureș se află în urma orașelor Brașov și Cluj-Napoca. El s-a aflat întotdeauna, și pe vremea comuniștilor, în această ipostază față de cele două. Că acum lucrurile stau mai prost decât altădată, și dacă domnul Soós ar fi sincer, ar putea căuta vina principală în propria ogradă, fiind recunoscută blocada constantă a consilierilor UDMR, din toate cele patru legislaturi (din care și domnia sa face parte), pentru marile proiecte de investiții, pentru compromiterea administrației Florea. Din cauza lor, și a unor miniștri de-ai lor, n-a putut fi sistematizată corespunzător circulația rutieră din municipiu, pentru descongestionarea traficului, n-au putut fi demarate lucrările la centurile de ocolire de atâta vreme preconizate. Și multe altele. Iar dacă stăm să comparăm timpul de ședere în fotoliul de primar cu realizările celor trei primari aleși după 1992: Nagy Victor Gyõzõ (1992-1996), Fodor Imre (1996- 2000), Dorin Florea (2000-2016), de departe, cel mai productiv și mai implicat a fost primarul Dorin Florea, de a cărui strădanie, împreună cu echipa sa, se leagă toate realizările postdecembriste din municipiu. Și chiar dacă, din punct de vedere economic, municipiul Târgu-Mureș nu este nici Cluj-Napoca, nici Brașov, orașul nostru are suficiente domenii în care le depășește pe celelalte. Să avem în vedere faptul că Dorin Florea, ca prefect (1996-2000), apoi ca primar, din 2000 încoace, a fost, printre altele, înfăptuitorul celui mai grandios proiect postdecembrist care s-a derulat în țară, începând din toamna lui 1999, și care a vizat emanciparea într-un timp record a orașelor și localităților județului, dintre care cel dintâi a fost municipiul Târgu-Mureș. Prin înființarea, prin Ordin al prefectului, în septembrie 1999, a Comisiei mixte județene pentru asigurarea curățeniei, ordinii și liniștii publice, al cărei președinte a fost domnia sa, cu implicarea foarte serioasă a tuturor conducătorilor serviciilor deconcentrate, a fost demarată o adevărată „bătălie în marș" pentru înlăturarea dezordinii și a harababurii care se instalaseră în toate localitățile județului după evenimentele din 1989, și care au cunoscut o proliferare de temut sub administrațiile anterioare. Cu eforturi deosebite li s-a impus agenților economici, unităților de alimentație publică, cetățenilor, un cadru de viață și organizatoric, de manifestare civilizată, bazat pe cei trei piloni ai săi: curățenie, ordine și liniște. S-a dus o luptă puternică împotriva haitelor de câini vagabonzi, ce sufocau orașul, pentru curățirea acestuia de gunoaie și educarea cetățenilor în spiritul păstrării acesteia, pentru eliberarea orașului de vacarmul decibelilor degajați de folosirea abuzivă a instalațiilor de promovare a muzicii, și multe altele. S-au desființat baruri și s-au destructurat găști, mafiote. Toate acestea, în interesul cetățeanului, al bunei conviețuiri, a unui climat de viață sănătos și civilizat. Ambianță pe temelia căreia s-a construit mult și multe. În urma acestui efort, care a implicat multă consecvență și dăruire, municipiul Târgu-Mureș a ajuns, mai devreme, și înaintea multor altor orașe ale țării, o oază de liniște și frumusețe, admirat pentru nota sa de civilizație, deopotrivă de vizitatorii din țară și străinătate. Un beneficiu enorm nu numai în seama unora și a altora, ci a populației întregului oraș. Ca părtași direcți și nemijlociți la grandiosul proiect, am cunoscut nu numai etapele, ci și zbaterile pentru înfăptuirea lui. Zbateri deloc ușoare, din ecuația cărora a lipsit, din păcate, aportul consistent, ce se cuvenea, al presei maghiare, la îndemnul deloc productiv al liderilor acestora, mereu cu gândul doar la tablele bilingve și la separatism, la modul în care să-l saboteze pe Dorin Florea, pentru că e Dorin Florea. Adevărul este că, în cei 16 ani de administrație, primarul Dorin Florea și echipa sa au construit masiv în toate direcțiile, și în toate compartimentele vieții economice, culturale, științifice, administrativ-gospodărești, iar viața târgumureșeanului, fie el român sau maghiar, s-a schimbat radical, în bine. Microclimatul conviețuirii etnice este, de asemenea, un barometru de bun augur.

Atmosfera de șantier ce se degajă din oraș de câțiva ani încoace dovedește că primarul Dorin Florea, împreună cu echipa sa, mai are încă multe de făcut și de pus la punct, majoritatea proiectelor fiind finanțate din bani europeni. Orașul înflorește de la an la an și prinde aripi noi de la o zi la alta. Dovadă că suntem pe drumul cel bun, iar avântul abia de acum începe. Desigur, nu putem spune că totul e deja ca la carte, dar, cu sprijinul nostru de voință, uneori chiar critic, multe se pot îndrepta și perfecționa. Esențial este ca, în conlucrarea noastră, români sau maghiari fiind, locuitori ai acestei urbe, să dăm dovadă de înțelegere și bună-credință. Să privim lucrurile prin prisma realității, și „să dăm Cezarului ceea ce este al Cezarului."

Viața și realitățile pe care le trăim dovedesc, fără putință de tăgadă, că municipiul Târgu-Mureș a ajuns, de o bună bucată de vreme, pe mâini bune. Putem spune că gospodarii sunt „la ei acasă." Apreciindu-le valoarea, să-i sprijinim, deci, ca oameni pe deplin responsabili pentru destinele noastre și ale orașului, acordându-le, fiecare dintre noi, români sau maghiari, prin vot, desigur (și aceasta chiar pe 5 iunie), încrederea pe care o merită.

Lasă un comentariu