De ce continuă să trezească interes un traseu de tinerețe al lui Eminescu, nu doar, cu predilecție, acum, la un rotund aniversar, 150 de ani de la primul drum important din viața poetului? Aș vrea să cred că acest drum poate fi echivalent cu un drum inițiatic, cel mai semnificativ drum din acei ani, pentru că poetul nu mai era îngrădit de angajamente, cum fusese în 1864, între 1 iulie și 21 septembrie, la 14 ani, când însoțise trupa de teatru a lui Fani Tardini Vlădicescu, ajungând prima oară la Brașov, unde, în sala de festivități a gimnaziului „Andrei Șaguna" (pe atunci ,,Școlile centrale române") sunt prezentate mai multe piese de teatru, între care și ,,Răzvan și Vidra" a lui B.P. Hasdeu, în care tânărul Eminovici joacă rolul „Ciobanului".
Iată, pe scurt, traseul existențial până la anul 1866, pe care îl avem în vedere, pe segmentul Cernăuți - Blaj, excurs necesar pentru a putea revela în ce context biografic se petrece acest eveniment crucial pentru tânărul poet.
Copilăria și-a petrecut-o la Botoșani și Ipotești, primele două clase primare sunt urmate probabil la o școală particulară, ca apoi, între 1858 - 1860, să urmeze, cu intermitențe, cursurile școlii primare National Hauptschule (Școala primară ortodoxă orientală) la Cernăuți. Frecventează aici și clasa a IV-a în anul școlar 1859/1860. Între 1860 și 1861 a fost înscris la Obergymnasium din Cernăuți. Clasa a doua o repetă, iar în aprilie 1863, părăsește cursurile școlii din Cernăuți.
După turneul cu trupa de teatru, la 5 octombrie 1864, Eminovici a intrat ca practicant la Tribunalul din Botoșani, apoi, peste puțin timp, a fost copist la comitetul permanent județean. La 5 martie 1865, demisionează din acest post. În aceeași primăvară, pleacă la Cernăuți, iar în toamnă îl găsim în gazdă la Aron Pumnul, de a cărui bibliotecă se îngrijea, Aron Pumnul fiind profesor la catedra de română de la Obergymnasium.
Cursurile școlare și le urmează în acea perioadă scurtă ca privatist.
Din nefericire, protectorul său, profesorul de limba română Aron Pumnul, se stinge din viață în 12/24 ianuarie 1866. Elevii săi tipăresc cu această ocazie o broșură, Lăcrămioarele învățăceilor gimnaziști (Lăcrimioare... la mormântul prea-iubitului lor profesoriu), în care apare și poezia La mormântul lui Aron Pumnul, semnată M. Eminoviciu, privatist.
Nu mult după aceea, la 25 februarie/9 martie (stil nou), are loc și debutul lui în revista Familia, de la Pesta, a lui Iosif Vulcan, cu poezia De-aș avea.
Iosif Vulcan îi pecetluiește identitatea literară, schimbându-i numele în Eminescu, nume acceptat nu doar de tânărul poet, ci adoptat mai apoi de alți membri ai familiei sale.
În același an, îi mai apar în „Familia" alte cinci poezii.: în nr. 14 din 15/27 mai, apare cea de-a doua poezie semnată Mihai Eminescu, „O călărire în zori", apoi „Din străinătate" (nr. 21 din 17/29 iulie 1866), „La Bucovina" (nr. 25 din 14/26 august 1866), „Speranța" (nr. 29 din 11/23 septembrie 1866) și „Misterele nopții" (nr. 34 din 16/28 octombrie 1866).
