Un bătrân călugăr și-a dus ucenicul într-o zi în pădure. Chiar dacă era în vârstă, își făcea cu multă abilitate loc prin lăstăriș, în timp ce ucenicul lui tot aluneca și cădea de multe ori. Tânărul se ridica și mormăia de fiecare dată, dar continua să-și urmeze îndrumătorul.
După o bună bucată de drum, au ajuns într-un luminiș. Fără se se oprească o clipă, bătrânul călugăr s-a întors pe drumul pe care veniseră.
-Nu m-ai învățat nimic astăzi, spuse ucenicul după ce căzuse de multe ori.
-Dacă ești dibaci, poți foarte multe să înveți din căderi, căci te aduc la smerenie.
-Te-am învățat încă un lucru, dar nu ai reușit să-l înțelegi, te-am învățați cum să înfrunți greșelile în viață, i-a răspuns bătrânul.
-Și cum ar trebui să le înfrunt? întrebă ucenicul.
-În același fel în care ar fi trebuit să înfrunți fiecare căzătură din pădure, răspunse înțeleptul. În loc să blestemi locul unde ai căzut trebuia să încerci să înțelegi, să observi ce te-a făcut să aluneci mai înainte.
Așa este și în viață, dacă nu poți vedea ce te-a făcut să cazi, vei cădea mereu, în dragoste, în carieră, în relațiile cu ceilalți, chiar și când este vorba de situația financiară. O cădere reprezintă o lecție de care trebuie să profităm și care ne aduce mai aproape de concluzii. De fiecare dată trebuie să ne ridicăm și să mergem mai departe, fără să bombănim și să fim supărați, ci mai degrabă recunoscători pentru o nouă lecție învățată. Uneori, avem nevoie să vedem întunericul, pentru a ne dori iarăși să vedem și să prețuim lumina.
Din volumul „DURERI NESPOVEDITE", apărut la Editura „Vatra Veche", Târgu-Mureș
