Există pe această planetă un loc, devenit „colț de rai", numit România. Aici lunii mai i se spune Florar. Culorile specifice momentului sunt rozul, roșul, galbenul, albastrul. Frumuseților acestora li s-a adăugat una de ordin spiritual, Învierea Domnului Iisus Hristos.
Sub impresia unor astfel de momente, Cercul „Al. Macarie" al Astrei Iernut, la 26 mai a. c , l-a readus în atenție pe genialul și controversatul poet Alexandru Macedonski, cântărețul florilor și al nopților. Sarcina aceasta, pe cât de dificilă, pe atât de interesantă, și-a asumat-o doamna profesoară pensionară Monica Pop, pasionată de poezia lui Macedonski.
Gazdă primitoare, și de această dată, ne-a fost Biblioteca Orășenească Iernut, cu al ei inimos bibliotecar, doamna Dana Gurghean, inițiatoarea multor acte de cultură iernuțeană.
Preoții prezenți Silviu Feier și Vasile Iagăr binecuvântează lucrările adunării. Emoțiilor inerente oricărui început li se adaugă și audierea imnului Astrei. Noua președintă a cercului, prof. Alina Alec, în cuvinte pline de căldură și sensibilitate la adresa profesoarei Monica Pop, anunță tema care va fi prezentată: Al. Macedonski- poetul nopților.
Spicuim din referatul prezentat de către prof. Monica Pop. Primele date se referă la strămoșii poetului, pare-se de origine sârbă, dar care, ajunși pe meleaguri românești, au devenit pământeni. Bunicul poetului este om de cultură, vorbitor al mai multor limbi: rusă, greacă, română, sârbă, turcă- fapt ce-i va aduce numirea într-o „comisie a socotelilor". Acesta se implică în revolta lui Tudor Vladimirescu de la 1821, dar îl trădează. Urmărit de turci, fuge în Ardeal și de aici, cu un pașaport fals, se refugiază în Basarabia.
Tatăl poetului se naște la 22 decembrie 1816 în casele părintești din mahalaua Mavrogheni. Mama poetului, Maria, fiica lui Emanuil Fințescu, s-a născut la 1 ianuarie 1834. Ea era o femeie instruită, dar și cu o dotă considerabilă, formată din: moșii, moară, han, suprafețe de păduri, bunuri mișcătoare în valoare de 751 galbeni austrieci.
Cea mai mare parte a copilăriei viitorul poet și-o petrece pe moșia tatălui său la Adâncata-Pometești din județul Dolj. Școala primară și Colegiul le urmează la Craiova.
Primele versuri, publicate în „Prima verba", datează din anii 1865-1866. Urmează, după moartea tatălui său, o călătorie de trei ani prin țări europene, chiar se apropie de o Universitate, dar pe care nu o va urma.
Cu prilejul urcării pe tron a principelui Carol, Al. Macedonski publică în „Telegraful" o poezie violent antimonarhică. Pentru a nu suporta consecințele gestului său, fuge în grabă spre Viena și de aici în Italia. Purtarea sa infatuată va atrage atitudinea criticilor, care îl vor bombarda cu numeroase epigrame. Tot datorită atitudinii sale antimonarhice este condamnat și întemnițat la Văcărești timp de trei luni și jumătate.
Un moment important îl reprezintă scoaterea,la 20 ianuarie 1880, a primului număr al gazetei „Literatorul", iar în 1881 publică vol. „Poezii"
Deși l-a admirat pe Vasile Alecsandri, după ce acesta a primit Marele Premiu al Academiei, Macedonski va publica o serie de articole critice la adresa bardului de la Mircești. Datorită apartenenței la diferitele partide politice, intră în conflict cu Mihai Eminescu, iar în 1883 publică nefericita epigramă. Din 1881 părăsește țara și se stabilește la Paris, unde va și publica în limba franceză. Părăsit de prieteni, respins de confrați, moare la 24 mai 1920 și este înmormântat în cimitirul Bellu.
Documentatului referat al doamnei prof. Monica Pop îi urmează un moment de o deosebită poezie și sensibilitate. Cu ajutorul unor cunoștințe apropiate, doamna Monica Pop a realizat un film în care se îmbină armonios melodia „Anotimpurilor" lui Vivaldi cu imaginile florale ale unor pictori celebri, români și străini, precum: Matisse, P. Cezanne, C. Monet, Vincent Van Gogh, Th. Aman, N. Tonița, C. Baba, Șt. Luchian, Dan Bimbea și alții. Peste fondul muzical și imaginile florale s-a așternut glasul nuanțat al profesoarei de limba și literatura română, Monica Pop, recitând versurile lui Alexandru Macedonski. A fost o jumătate de oră emoționantă pentru toți cei prezenți, răsplătită cu cuvinte de laudă și flori din partea colegilor Alina Alec, Mia Cundiev și părintele Iagăr.
Alexandru Macedonski a fost poetul recunoscut ca genial „peste timp"- așa cum și-a dorit.
„Iar când patru generații peste moartea mea vor trece,
Când voi fi de-un veac aproape oase și cenușe rece,
Va suna și pentru mine al dreptății ceas deplin,
Și-al meu nume, printre viacuri, înălțându-se senin,
Va-nfiera ca o stigmată neghiobia dușmănoasă,
Cât vor fi în lume inimi și o limbă românească."
(Epigraf)
