Dragostea nu face rău aproapelui

În septembrie 1953, Nicolae Steinhardt îl vizitează pe Noica la Câmpulung, unde filosoful avea domiciliu obligatoriu. O prietenie strânsă se leagă între cineva care căuta cu ardoare pe Dumnezeu şi un filosof care credea că filosofia poate îndrepta lumea. Au o corespondenţă intensă şi, când Steinhardt va fi arestat, se dovedeşte că scrisorile fuseseră interceptate de Securitate. În 1958, Noica este arestat împreună cu Vasile Voiculescu, Dinu Pillat, Sergiu George, Al. Paleologu, Vladimir Streinu, Theodor Enescu. La 31 decembrie 1959, Steinhardt este convocat la Securitate şi i se propune: a) dacă acceptă să fie martor al acuzării intelectualilor din „Lotul intelectualilor mistico-legionari" va fi lăsat în libertate, şi b) dacă nu acceptă va lua locul în boxă alături de prietenii săi. Steinhardt cere trei zile de gândire. În acest timp Steinhardt se duce la tatăl său pentru a-i cere părerea dacă să accepte sau nu propunerea Securităţii. Tatăl, un bătrân înţelept, îl ascultă cu atenţie şi îi spune la urmă: „Dacă vei accepta să fii martorul acuzării, vei avea zile liniştite şi nopţi cumplite; dacă nu vei depune mărturie împotriva prietenilor tăi, vei avea nopţi liniştite şi zile teribile, aşa că n-ai de ales"! (citatul este o parafrază), i-ar fi spus bătrânul ovrei, uşor iritat că fiul său a putut pune în cumpănă cele două situaţii. Steinhardt refuză, aşadar, propunerea de a fi martorul acuzării şi, în consecinţă, este inclus de Securitate în „Lotul mistico-legionar Noica-Pilat". E judecat şi condamnat la 12 ani de muncă silnică pentru crima de uneltire împotriva orânduirii statului. Este închis şi trece prin închisorile de la Jilava, Gherla, Aiud până în augut 1964, când este eliberat în urma graţierii generale a deţinuţilor politici.

Lasă un comentariu