AR FI POSIBIL UN BACALAUREAT CORECT PÂNĂ LA CAPĂT?

Se apropie perioada tensionată a examenelor care, teoretic, contabilizează munca, sârguinţa, priceperea şi talentul liceenilor noştri, absolvenţi ai promoţiei 2015-2016. Un moment crucial, pentru mulţi dintre aceştia, întrucât de media generală de la examenul de maturitate va depinde înscrierea în învăţământul superior, şi - în consecinţă - viitorul lor.

Aceştia vor începe cu câteva probe de „încălzire", cele orale, care nu sunt prin nimic revelatorii, un fel de meciuri „amicale", de „palmares", pe care candidaţii, dar şi profesorii evaluatori, le tratează ca atare. Obţinerea uneia dintre cele trei calificative, denumite pompos-ridicol „mediu", „avansat" şi „experimentat", nu încălzeşte şi nu răceşte pe nimeni. De aceea, introducerea camerelor de luat vederi la acest tip de examinare este superfluă. Într-o vreme, nu prea îndepărtată, subiectele formulate pe baza programei de bacalaureat şi notarea răspunsurilor la probele de oral dădeau un aspect de seriozitate acestei prime etape de evaluare: notele de la examenul oral contribuiau la o reală departajare, în final, a candidaţilor, ba chiar excludeau de la probele scrise pe cei care nu dovedeau o minimă cunoaştere a respectivei discipline.

Lucrurile par să se schimbe la probele scrise. La acestea, e drept, nivelul cerinţelor a scăzut dramatic în ultimii ani, iar mulţi itemi, indiferent de disciplină, pot fi rezolvaţi mulţumitor de elevi cu un nivel mediu de pregătire din ciclul gimnazial (iar faptul că atâţia şi atâţia absolvenţi nu ajung să realizeze punctajul minim este revelatoriu pentru degradarea nivelului de pregătire din anii de liceu). Cu adevărat, însă, acum încep emoţiile: pentru cei cu o pregatire solidă, care speră la o notă/medie pe măsura seriozităţii lor şi pentru cei cu deficienţe în pregătire şi care speră să „performeze" dincolo de nota/media 6.00.

Cei dintâi nu sunt deranjaţi de prezenţa camerelor de luat vederi, cei din a doua categorie se uită la ele veninos şi le blestemă în gând. Mai există şi o altă categorie de candidaţi: s-o numim a „absenţilor", a „indiferenţilor". Ei stau cu pixul în gură, se uită absent/bovin pe pereţi, iar profesorii asistenţi se miră de ce or mai fi venit la examen. Dar lucrul acesta ţine doar o oră şi jumătate, până când subiectele sunt cunoscute şi se afişează baremul de corectare. Atunci merită să fie văzuţi cu cât sârg şi cu ce viteză completează foile de examen!... Iar, atunci când se afişează rezultatele (deşi evaluarea a fost corectă, ba chiar în alt judeţ), foştii lor profesori se crucesc văzând notele acelor elevi care au făcut „şcoala pe lângă şcoală"!

Bănuiesc, dragi cititori, că intuiţi explicaţia acestui mister... pedagogic. E vorba de minunatele şi minusculele căşti fără fir şi de şoaptele salvatoare, care vin dulce şi liniştitor din afara centrului de examinare, şi care te pot propulsa în carieră şi în viaţă fără efort, fără muncă şi dând cu tifla foştilor profesori şi colegi de generaţie. Bineînţeles, pentru aşa ceva mai e nevoie şi de ceva bănuţi, dar, de, obrazul gros, cu cheltuială se ţine!

Despre acest tip de fraudă la examenul de bacalaureat se cam ştie, ba unii „eroi" se şi laudă, post-festum, cu isprava lor. OARE, PENTRU A ÎNDEPĂRTA ORICE SUSPICIUNE ŞI PENTRU A ASIGURA O DEPLINĂ CORECTITUDINE EXAMENULUI DE FINALIZARE A STUDIILOR PREUNIVERSITARE, AR FI CHIAR DIFICILĂ ŞI COSTISITOARE INSTALAREA DE STAŢII DE BRUIAJ AL TELEFONIEI MOBILE ŞI AL INTERNETULUI ÎN PREAJMA INSTITUŢIILOR DE ÎNVĂŢĂMÂNT, TIMP DE TREI ORE, ÎN ZILELE CÂND SE SUSŢIN EXAMENELE? 

Lasă un comentariu