Vineri seara am avut bucuria de a revedea după mulţi ani bastionul din dreapta Cetăţii, care găzduieşte Teatrul 74, reamenajat de Primărie într-un mod neaşteptat de luxos şi mirosind a proaspăt vopsit, reînoit şi în partea de jos şi în cea de sus, unde nu ştiu dacă vreodată publicul s-a ridicat în picioare şi a aplaudat… frenetic precum după spectacolul Companiei Replika, ale cărei proiecte familia Rădescu le încurajează constant pe FB de ceva vreme şi despre care am mai scris, ca dovadă că cei prezenţi acolo le apreciază şi confirmă valoarea, dar le şi doreşte revenirea mai concretă şi mai vizibilă în Târgu-Mureş. Primarul (re)ales şi de oamenii de cultură, dr. Dorin Florea, datorită faptului că sprijină teatrul de calitate şi arta adevărată, a fost votat şi pentru aceste proiecte strălucite din Cetate. Gazdele Nicu Mihoc şi Theo Marton au fost primitoare, iar spectacolul, extraordinar de tineresc, viu şi colorat, între ale cărui cronici am găsit titluri ca „primăvara teatrului" şi „vremea cireşelor", actorii Katia Pascariu şi Alex Potocean dându-ne încrederea că există încă mari actori în ţara noastră, şi nu puţini, regizorul Radu Apostol fiind remarcabil prin mesajul curat, limpede, nobil al purităţii… copilăriei, fiindcă recuzita a fost formată din două ghiozdane şi câteva elemente de tip tablă şi alte necesare „Amintirilor din vremea şcolii", şi lipsei de vulgaritate, după ce i-am văzut la Teatrul Foarte Mic spectacolul (Să-ţi iubeşti aproapele) „Ca pe tine însuţi", cu Mihaela Rădescu, la care m-am referit în articolul despre Gala Uniter. Aşadar şi acest spectacol a fost ca o reîntoarcere în timp, la vremea celor mai frumoşi ani. Ca şi filmul de la Arta al lui Radu Nicolae, fostul meu coleg de an din Universitatea Ecologică din Bucureşti la regie, clasa Mircea Veroiu - Dan Piţa, primul de animaţie în 3D, Strada speranţei, în care vocea lui Vlad Rădescu (profesorul meu din clasa paralelă, la actorie) era trecută pe generic chiar dacă am intrat mai târziu în sala Flora, recunoscând-o doar pe a lui Marius Stănescu şi din câte spunea doamna de la intrare, cea a lui Imre Vizi figurând de asemenea în distribuţie. Filmul l-am vizionat duminică, cu mari emoţii în aşteptarea veştii că avem tot acelaşi primar care „păstoreşte" şi cinematograful Arta! Cert e că aceleaşi nume sunt predominante şi în lumea cinematografică şi în cea teatrală, dar şi muzicală din România, asta e foarte evident! Deci teatrul şi cinematograful din oraş sunt marile bucurii pe care ni le oferă Primăria oraşului, pe lângă „Weekend"-ul care este ca o adevărată insulă, apa fiind curată şi peisajul fiind preferat mai mult decât orice vacanţă exotică, nu doar de mureşeni! Aşteptăm Maris Fest-ul şi alte bucurii pregătite de aceiaşi!
Foto: Primarul Dorin Florea, şeful Poliţiei Locale, Valentin Bretfelean, jurnalista Ioana Florea şi grupul de pictori de la expoziţia organizată în Complexul „Weekend"
